1 Şi după ce a sfârşit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor Săi:
2 Ştiţi că după două zile vor fi Paştele şi Fiul omului va fi dat ca să fie crucificat.
3 Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa,
4 şi s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu viclenie şi să-L omoare.
5 Dar ei ziceau: Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.
6 Şi pe când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
7 a venit la El o femeie, având la ea un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi pe când stătea El la masă, ea l-a turnat pe capul Lui.
8 Dar, când au văzut lucrul acesta, ucenicii Lui s-au supărat şi au zis: Pentru ce s-a făcut această risipă?
9 Căci mirul acesta putea fi vândut foarte scump şi banii să se fi dat săracilor.
10 Dar Isus, cunoscând lucrul acesta, le-a zis: De ce faceţi necaz femeii? Căci ea a făcut o faptă bună faţă de Mine.
11 Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;
12 Căci ea, turnând acest mir pe trupul Meu, a făcut aceasta în vederea îngropării Mele.
13 Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.
14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
15 şi le-a zis: Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre? Şi ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
16 Şi din clipa aceea, el căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
17 În ziua dintâi a sărbătorii Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?
18 Şi El a zis: Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape, voi ţine Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.
19 Şi ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.
20 Şi când s-a făcut seară, El S-a aşezat la masă cu cei doisprezece.
21 Pe când mâncau, El a zis: Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde.
22 Şi ei, întristându-se foarte tare, au început să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu, Doamne?
23 Dar El a răspuns şi a zis: Cel ce a întins mâna cu Mine în farfurie, acela Mă va vinde.
24 Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru omul acela să nu se fi născut;
25 Şi Iuda, care L-a vândut, a răspuns şi a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? El i-a zis: Da, tu eşti!
26 Şi pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu;
27 Şi apoi a luat paharul, a mulţumit şi li l-a dat, zicând: Beţi toţi din el;
28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor;
29 Dar vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui Meu.
30 Şi după ce au cântat o cântare, au ieşit la Muntele Măslinilor;
31 Atunci Isus le-a zis: în noaptea aceasta toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: Voi bate Păstorul şi oile turmei vor fi risipite.
32 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33 Şi Petru a răspuns şi I-a zis: Chiar dacă toţi se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.
34 Isus i-a zis: Adevărat îţi spun: chiar în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori;
35 Petru I-a zis: Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.
36 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: Staţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.
37 Şi luând cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare;
38 Atunci El le-a zis: Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.
39 Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: Tatăl Meu, dacă este cu putinţă, lasă să treacă de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu;
40 Şi apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Cum aşa, un ceas n-aţi putut veghea împreună cu Mine?
41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă;
42 S-a dus iarăşi a doua oară şi S-a rugat, zicând: Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!
43 Şi întorcându-Se iarăşi la ucenici, i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii.
44 Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.
45 Apoi a venit la ucenicii Săi şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.
46 Sculaţi-vă, haideţi să mergem! Iată că s-a apropiat cel care Mă vinde.
47 Şi pe când vorbea El încă, iată că Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi cu el o mulţime mare cu săbii şi cu ciomege, a venit de la preoţii cei mai de seamă şi de la bătrânii poporului;
48 Şi el, cel care-L vânduse, le-a dat un semn, zicând: Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!
49 Şi îndată Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: Plecăciune, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
50 Dar Isus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.
51 Şi iată, unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia şi, lovind pe slujitorul marelui preot, i-a tăiat urechea.
52 Atunci Isus i-a zis: Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53 Sau crezi că n-aş putea să rog acum pe Tatăl Meu şi El Mi-ar pune la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54 Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?
55 În ceasul acela, Isus a zis mulţimilor: Aţi ieşit ca după un hoţ, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele stăteam în mijlocul vostru şi învăţam poporul în templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.
56 Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile profeţilor. Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
57 Dar cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii;
58 Şi Petru îl urma de departe, până la curtea marelui preot; şi, intrând înăuntru, a stat jos cu servitorii ca să vadă sfârşitul.
59 Şi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii şi tot sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî,
60 dar n-au găsit nici una. Deşi au venit mulţi martori mincinoşi, n-au găsit nici una. Dar la urmă au venit doi martori mincinoşi
61 şi au zis: Acesta a zis: Eu pot să stric templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc în trei zile.
62 Şi marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
63 Dar Isus tăcea. Şi marele preot a răspuns şi I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu;
64 Isus i-a zis: Da, sunt, ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului;
65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele, zicând: A rostit blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia Lui.
66 Ce credeţi? Şi ei au răspuns şi au zis: Este vrednic de moarte.
67 Atunci L-au scuipat în faţă. L-au bătut cu pumnii şi unii L-au pălmuit,
68 zicând: Profeţeşte-ne, Cristos! Cine este cel care Te-a lovit?
69 Petru însă stătea afară în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Şi tu erai cu Isus Galileeanul;
70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: Nu ştiu ce vrei să zici.
71 Şi când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Isus Nazarineanul.
72 Şi iarăşi el s-a lepădat cu jurământ şi a zis: Nu-L cunosc pe omul acesta!
73 Peste puţin însă, cei care stăteau acolo, s-au apropiat şi au zis lui Petru: Cu adevărat, şi tu eşti dintre ei, căci şi vorbirea ta O arată;
74 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: Nu cunosc pe Omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul;
75 Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar;