1 Când s-a făcut dimineaţă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus ca Să-L omoare;
2 Şi după ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat guvernatorului Pontius Pilat.
3 Atunci lui Iuda, care îl trădase, când a văzut că Isus fusese condamnat la moarte, i-a părut rău, a dus înapoi cei treizeci de arginţi şi i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor,
4 zicând: Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat. Dar ei au zis: Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5 Şi, aruncând argintii în templu, Iuda a plecat de acolo şi s-a dus de s-a spânzurat.
6 Şi preoţii cei mai de seamă au luat argintii şi au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, căci este preţ de sânge.
7 Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul olarului ca loc pentru îngroparea străinilor.
8 De aceea ogorul acela a fost numit până în ziua de azi Ogorul sângelui;
9 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul pus pe El de unii din copiii lui Israel,
10 şi i-au folosit ca să cumpere Ogorul olarului după cum îmi poruncise Domnul.
11 Dar Isus stătea înaintea guvernatorului. Şi guvernatorul L-a întrebat, zicând: Eşti Tu Regele Iudeilor? Şi Isus i-a zis: Da, sunt;
12 Şi când era acuzat de preoţii cei mai de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimic.
13 Atunci Pilat I-a zis: Nu auzi câte lucruri mărturisesc împotriva Ta?
14 Şi Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte tare.
15 La fiecare sărbătoare a Paştelui guvernatorul avea obicei să elibereze mulţimii un prizonier pe care-l doreau ei.
16 Şi pe atunci aveau un prizonier vestit, numit Baraba.
17 Şi pe când erau ei deci adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Cristos?
18 Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe Isus în mâinile lui.
19 Şi pe când stătea Pilat pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: Să n-ai nimic de-a face cu Omul acela drept, căci azi am suferit mult în vis din cauza Lui.
20 Dar preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat mulţimea să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare;
21 Şi guvernatorul a răspuns şi le-a zis: Pe care dintre cei doi voiţi să vi-l eliberez? Şi ei au zis: Pe Baraba.
22 Pilat le-a zis: Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Cristos? Ei i-au zis cu toţii: Să fie crucificat!
23 Şi guvernatorul a zis: Dar ce rău a făcut? Dar ei strigau şi mai tare: Să fie crucificat!
24 Când a văzut însă Pilat că n-ajungea la nimic, ci că se făcea mai mare tulburare, a luat apă şi şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om drept. Treaba voastră.
25 Şi tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri.
26 Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie crucificat;
27 Atunci ostaşii guvernatorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată ceata ostaşilor;
28 Şi L-au dezbrăcat de haina Lui şi L-au îmbrăcat într-o haină Stacojie.
29 Şi, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi o trestie în mâna dreaptă. Şi îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicând: Plecăciune, Regele Iudeilor!
30 Şi scuipându-L, au luat trestia şi-L băteau peste cap.
31 Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L crucifice.
32 Pe când ieşeau afară din cetate, au găsit pe un om din Cirene, numit Simon, pe care I-au silit să ducă crucea lui Isus.
33 Şi când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă Locul Căpăţânii,
34 I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.
35 Şi după ce L-au crucificat, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi; ca să se împlinească ce s-a spus prin profetul, care zice: Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.
36 Şi au stat jos şi-L păzeau.
37 Şi deasupra capului I-au scris acuzaţia: Acesta este Isus, Regele Iudeilor.
38 Împreună cu El au fost crucificaţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.
39 Şi cei care treceau îşi băteau joc, dădeau din cap
40 şi ziceau: Tu care strici templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!
41 Preoţii cei mai de seamă împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau joc şi ei de El şi ziceau:
42 Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!
43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea. Căci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!
44 Tâlharii care erau crucificaţi împreună cu El Îl batjocoreau în acelaşi fel.
45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: Eli, Eli, Lama Sabactani, care înseamnă: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
47 Şi unii din cei care stăteau acolo, când au auzit, au zis: Strigă pe Ilie!
48 Şi îndată, unul din ei a alergat, a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea;
49 Dar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L salveze.
50 Şi Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51 Şi iată, perdeaua templului a fost ruptă în două, de sus până jos; şi pământul s-a cutremurat, şi stâncile au fost despicate,
52 mormintele au fost deschise, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.
53 Şi ei au ieşit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.
54 Dar centurionul şi cei care păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!
55 Şi acolo erau multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-I;
56 Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei;
57 Şi când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care fusese şi el un ucenic al lui Isus.
58 El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să-i fie dat trupul.
59 Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in
60 şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat;
61 Şi acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, stând în faţa mormântului.
62 A doua zi, care venea după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii s-au adunat împreună la Pilat,
63 zicând: Domnule, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia.
64 De aceea, porunceşte să se păzească mormântul până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-L fure şi să zică poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.
65 Şi Pilat le-a zis: Aveţi o gardă; duceţi-vă şi păziţi cum ştiţi.
66 Şi ei au plecat şi au întărit mormântul, sigilând piatra şi punând o gardă;