1 În luna Nisan, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist în prezenţa lui.
2 Şi regele mi-a zis: Pentru ce ai faţa tristă? Văd că nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii. Atunci m-am temut foarte tare,
3 şi am zis regelui: Trăiască regele în veci! Cum să n-am faţa tristă, când cetatea, locul în care sunt mormintele părinţilor mei, este nimicită şi porţile ei sunt arse de foc?
4 Şi regele mi-a zis: Ce ceri? Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor,
5 şi am zis regelui: Dacă găseşte cu cale regele, şi dacă robul tău a găsit trecere înaintea ta, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.
6 Şi regele, lângă care stătea şi regina, mi-a zis atunci: Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce? Regele a găsit cu cale să mă lase să plec şi i-am hotărât un timp.
7 Apoi am zis regelui: Dacă găseşte regele cu cale, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să plec şi să intru în Iuda;
8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile fortăreţei care aparţine de casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi intra. Şi regele mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
9 Apoi am venit la guvernatorii de dincolo de Râu, şi le-am dat scrisorile regelui, care pusese să mă însoţească nişte mai-mari ai armatei şi nişte călăreţi.
10 Şi când Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, nu le-a plăcut deloc că venea un bărbat să caute binele copiilor lui Israel.
11 Aşa am venit la Ierusalim, şi am rămas acolo trei zile.
12 Şi m-am sculat noaptea, eu cu câţiva bărbaţi, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nici un alt animal, afară de animalul pe care îl călăream.
13 Am ieşit noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului şi spre Poarta Gunoiului, şi am privit zidurile Ierusalimului, care erau dărâmate, şi porţile lui arse de foc.
14 Apoi am mers mai departe la Poala Izvorului şi la Iazul Regelui, dar nu era loc pe unde să treacă animalul pe care călăream.
15 Apoi am urcat noaptea pe la pârâu şi m-am uitat iarăşi la zid; şi m-am întors, şi am intrat pe Poarta Văii, şi aşa m-am reîntors.
16 Şi conducătorii n-au ştiut unde am mers, sau ce-am făcut. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici conducătorilor, nici celorlalţi care se ocupau de lucrare.
17 Atunci le-am zis: Vedeţi starea nenorocită în care suntem. Ierusalimul este dărâmat şi porţile lui sunt arse de foc. Veniţi să ridicăm zidul Ierusalimului şi să nu mai fim o ruşine.
18 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese regele. Şi ei au zis: Să ne sculăm şi să zidim! Aşa că şi-au întărit mâinile pentru a face bine.
19 Dar când Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, şi Gheşem, arabul, au auzit, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Şi au zis: Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva regelui?
20 Şi eu le-am răspuns şi le-am zis: Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă; de aceea noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim.