1 Istoria lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chişleu în al douăzecilea an, pe când eram în fortăreaţa Susa,
2 a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. Şi i-am întrebat despre iudeii care au scăpat, care mai rămăseseră in captivitate, şi despre Ierusalim.
3 Şi ei mi-au zis: Cei ce au mai rămas din captivitate sunt acolo în ţară, în mare nenorocire şi ruşine, zidul Ierusalimului este dărâmat şi porţile lui sunt arse de foc.
4 Şi când am auzit aceste lucruri, am stat jos şi am plâns, şi m-am văitat multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor,
5 şi am zis: Te rog, o Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Tu care ţii legământul şi eşti plin de milă faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
6 Urechea Ta să fie atentă şi ochii Tăi deschişi, ca să asculţi rugăciunea robului Tău, care Ţi-o face acum, zi şi noapte, pentru copiii lui Israel, robii Tăi, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, pe care le-am făcut împotriva Ta, căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.
7 Ne-am purtat foarte rău faţă de Tine, şi n-am păzit poruncile, nici legile, nici orânduielile, pe care le-ai dat robului Tău Moise.
8 Adu-Ţi aminte, Te rog, de cuvântul pe care l-ai poruncit robului Tău Moise, spunând: Dacă veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare;
9 dar dacă vă veţi întoarce la Mine şi veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, chiar dacă veţi fi alungaţi la marginea cea mai depărtată a cerurilor, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.
10 Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare.
11 O! Doamne, Te rog, urechea Ta să fie atentă la rugăciunea robului Tău, şi la rugăciunea robilor Tăi, care îşi găsesc plăcerea să se teamă de Numele Tău! Şi binecuvântează, Te rog, pe robul Tău şi dă-i milă înaintea omului acestuia! Pe atunci eram paharnicul regelui.