1 Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare, şi şi-a bătut joc de iudei.
2 Şi a vorbit înaintea fraţilor săi şi a ostaşilor Samariei, şi a zis: Ce fac aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre îngropate sub mormane de praf şi arse în foc?
3 Tobia, amonitul, era lângă el, şi a zis: Să zidească numai! Dacă numai o vulpe se va urca pe el, le va dărâma zidul lor de piatră.
4 Ascultă, Dumnezeul nostru, căci suntem batjocoriţi; şi fă să cadă dispreţul lor asupra capului lor, şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi.
5 Şi nu le acoperi fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.
6 Aşa am zidit zidul, şi tot zidul a fost unit până la jumătate din înălţimea lui: căci poporul lucra cu inimă.
7 Dar când Sanbalat, şi Tobia, şi arabii, şi amoniţii, şi asdodiţii, au auzit că repararea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se acopere, s-au mâniat foarte tare.
8 Şi au complotat toţi împreună ca să lupte împotriva Ierusalimului, şi să-i facă stricăciuni.
9 Dar noi ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă zi şi noapte, din cauza lor.
10 Şi Iuda a zis: Puterile celor ce duc poverile slăbesc şi dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.
11 Şi duşmanii noştri au zis: Nu vor şti, nici nu vor vedea, până vom veni în mijlocul lor şi îi vom ucide, şi vom face să înceteze lucrarea.
12 Şi iudeii, care locuiau lângă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.
13 De aceea am pus, în locurile cele mai de jos, în spatele zidului, în locurile deschise, poporul pe familii, i-am aşezat cu săbiile, cu suliţele şi arcurile lor.
14 Şi m-am uitat, şi m-am sculat, şi am zis mai-marilor, conducătorilor şi întregului popor: Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre.
15 Şi când au auzit duşmanii noştri că am fost înştiinţaţi şi că Dumnezeu le-a nimicit planul, ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.
16 Şi din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Conducătorii erau în spatele întregii case a lui Iuda.
17 Cei ce zideau pe zid şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau şi cu cealaltă ţineau arma.
18 Şi fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Şi cel ce suna din trompetă stătea lângă mine.
19 Şi am zis mai-marilor, conducătorilor şi poporului: Lucrarea este mare şi întinsă şi noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unul de celălalt.
20 La sunetul trompetei să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.
21 Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor.
22 În acelaşi timp am mai zis poporului: Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.
23 Aşa nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea, nu ne-am dezbrăcat de haine. Fiecare se ducea cu armele lui la apă.