1 Din partea oamenilor din popor şi din partea soţiilor lor s-au ridicat mari plângeri împotriva fraţilor lor iudei.
2 Căci unii ziceau: Noi, fiii noştri şi fiicele noastre suntem mulţi; să ni se dea grâu ca să mâncăm şi să trăim.
3 Alţii ziceau: Punem garanţie ogoarele noastre, şi viile noastre, şi casele noastre, ca să primim grâu în timpul foametei.
4 Alţii ziceau: Am împrumutat argint punând garanţie pe ogoarele şi viile noastre pentru impozitul regelui.
5 Şi totuşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la captivitate pe fiii noştri şi pe fiicele noastre şi unele din fiicele noastre sunt supuse deja la captivitate; suntem fără ajutor, pentru că ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.
6 Şi m-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea.
7 Atunci am hotărât să mustru pe cei mari şi pe conducători şi le-am zis: Ce! Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri? Şi am strâns o mare mulţime împotriva lor,
8 şi le-am zis: Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri iudei, care au fost vânduţi naţiunilor; şi voi să vindeţi chiar pe fraţii voştri, ca apoi ei să ne fie vânduţi nouă? Atunci ei au tăcut, neavând ce să spună.
9 Şi am zis: Ce faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ruşinea naţiunilor duşmane nouă?
10 Şi eu, fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!
11 Vă rog, daţi-le înapoi chiar astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.
12 Atunci ei au zis: Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis. Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că vor face după această promisiune.
13 Şi mi-am scuturat mantaua şi am zis: Aşa să scuture Dumnezeu afară din casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul, şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mâinile goale! Şi toată adunarea a zis: Amin. Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul a făcut după această promisiune.
14 Mai mult, din ziua când am fost pus guvernator peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea an al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei, n-am mâncat din hrana cuvenită guvernatorului.
15 Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul şi luau de la ei pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicii de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa, din frică de Dumnezeu.
16 Ba, mai mult, am lucrat eu însumi la repararea zidului acestuia, n-am cumpărat nici un ogor, şi toţi slujitorii mei erau la lucru.
17 Mai mult, erau la masa mea o sută cincizeci de oameni, iudei şi conducători, afară de cei ce veneau la noi din popoarele care erau în jurul nostru.
18 Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări; şi la fiecare zece zile se pregăteau din belşug tot felul de vinuri. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite guvernatorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
19 Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!