1 În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, fiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post.
2 Şi naţiunea lui Israel s-a despărţit de toţi străinii, şi au stat şi au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.
3 Şi au stat în picioare în locurile lor, şi au citit în cartea Legii Domnului Dumnezeului lor, o a patra parte din zi; şi o altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor.
4 Apoi Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani, şi Chenani s-au urcat pe scaunul leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor.
5 Şi leviţii, Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie! Binecuvântat să fie Numele Tău cel glorificat, care este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă!
6 Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerul, cerul cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi tot ce este pe el, mările şi tot ce cuprind ele; şi Tu dai viaţă tuturor, şi oştirea cerului se închină înaintea Ta.
7 Tu, Doamne, Dumnezeule, care l-ai ales pe Avram şi l-ai scos din Ur, din Caldeea, şi i-ai pus numele Avraam.
8 Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta şi ai făcut un legământ cu el că vei da seminţei lui ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, iebusiţilor şi ghirgasiţilor. Şi Ţi-ai împlinit cuvintele, căci eşti drept.
9 Şi Tu ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.
10 Şi ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon, şi împotriva tuturor slujitorilor lui, şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că ştiai că s-au purtat cu îngâmfare faţă de părinţii noştri; şi Ţi-ai făcut un Nume, cum se vede azi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării: dar ai prăbuşit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau.
12 I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor; şi noaptea printr-un stâlp de foc, ca să le dai lumină pe drumul pe care aveau să-l urmeze.
13 Te-ai coborât pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din ceruri, şi Ic-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.
14 Şi le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt, şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o lege.
15 Şi le-ai dat pâine din ceruri Când le era foame, şi ai scos apă din stâncă atunci când le era sete, şi le-ai spus să intre în stăpânirea ţării pe care ai jurat că le-o vei da.
16 Dar părinţii noştri s-au îngâmfat, şi-au înţepenit gâtul şi n-au urmat poruncile Tale,
17 n-au vrut să asculte, nici n-au luat aminte la minunile pe care le-ai făcut între ei; ci şi-au înţepenit gâtul, şi în răzvrătirea lor şi-au pus un conducător ca să se întoarcă în captivitatea lor. Dar Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi plin de har, încet la mânie, şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit.
18 Nici chiar atunci când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: Acesta este dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!, şi au făcut mari batjocuri faţă de Tine,
19 în îndurările Tale fără margini, nu i-ai părăsit în deşert, şi stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze.
20 Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i înveţe, şi n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor, şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.
21 Patruzeci de ani ai avut grijă de ei în deşert, şi n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit, şi picioarele nu li s-au umflat.
22 Mai mult, le-ai dat împărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpânit ţara lui Sihon, ţara regelui Hesbonului, şi ţara lui Og, regele Basanului.
23 Le-ai înmulţit copiii ca stelele cerului, şi i-ai adus în ţara despre care ai spus părinţilor lor că o vor lua în stăpânire.
24 Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpânire; şi ai umilit înaintea lor pe locuitorii ţării, canaaniţii, şi i-ai dat în mâinile lor, cu regii lor şi cu popoarele ţării, ca să le facă ce le place.
25 Au luat cetăţi fortificate şi pământuri roditoare, şi au stăpânit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
26 Totuşi ei au fost neascultători şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta în spatele lor, au ucis pe profeţii Tăi care mărturiseau împotriva lor, ca să-i întoarcă la Tine; şi au făcut mari nedreptăţi.
27 De aceea i-ai dat în mâinile duşmanilor lor, care i-au oprimat. Şi în timpul necazului lor, când au strigat către Tine, i-ai auzit din ceruri, şi, în mila Ta cea mare, le-ai dat eliberatori care i-au scăpat din mâinile duşmanilor lor.
28 Dar după ce au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău înaintea Ta. De aceea i-ai lăsat în mâinile duşmanilor lor, care i-au stăpânit. Dar când s-au întors şi au strigat către Tine, Tu i-ai auzit din cer, şi, în marea Ta îndurare, i-ai scăpat de multe ori.
29 Şi ai mărturisit împotriva lor, ca să-i aduci din nou la Legea Ta; dar ei au persistat în îngâmfarea lor, şi n-au ascultat de poruncile Tale, ci au păcătuit împotriva orânduielilor Tale, pe care dacă omul le împlineşte, va trăi prin ele, şi Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit gâtul şi n-au auzit.
30 Tu i-ai răbdat astfel mulţi ani, şi ai mărturisit împotriva lor prin Duhul Tău, prin profeţi, şi tot n-au ascultat. De aceea i-ai dat în mâna unor popoare Străine.
31 Dar în marile Tale îndurări, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător.
32 De aceea acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi înfricoşător, care ţii legământul şi bunătatea, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, regii noştri, conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din zilele regilor Asiriei până în ziua de azi.
33 Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Tu Te-ai purtat cu credincioşie, iar noi am făcut rău.
34 Nici regii noştri, conducătorii noştri, preoţii noştri, nici părinţii noştri n-au ţinut Legea, nici n-au ascultat de poruncile şi mărturiile Tale, pe care le-ai mărturisit împotriva lor.
35 Căci nu Te-au slujit în împărăţia lor, în mijlocul multelor bunătăţi pe care li le dădeai, şi în ţara întinsă şi roditoare pe care le-o dăduseşi, nici nu s-au întors de la faptele lor rele.
36 Iată, suntem sclavi astăzi, şi iată-ne sclavi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri, ca să mănânce roadele şi bunătăţile lui!
37 Şi el îşi înmulţeşte roadele pentru regii cărora ne-ai supus din cauza păcatelor noastre; ei au putere, după plăcerea lor, asupra trupurilor noastre, şi asupra vitelor noastre, şi suntem într-o mare strâmtorare!
38 Şi pentru toate acestea facem un legământ, şi îl scriem; şi conducătorii noştri, leviţii noştri, şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el.