1 Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în Deşertul Ţin în luna întâi şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Miriam.
2 Adunarea n-avea apă. Atunci s-au strâns împotriva lui Moise şi a lui Aaron.
3 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: Bine era dacă am fi murit şi noi atunci când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
4 De ce ai adus adunarea Domnului în deşertul acesta, ca a murim aici noi şi vitele noastre?
5 De ce ne-ai scos din Egipt şi ne-ai adus în acest loc rău unde nu este nici loc de semănat, nici de smochini, nici de vii, nici rodii, nici apă de băut?
6 Moise şi Aaron s-au retras din prezenţa adunării şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ şi li s-a arătat gloria Domnului,
7 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
8 Ia toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron, şi vorbiţi stâncii acesteia în faţa adunării ca ea să-ţi dea apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă şi să dai de băut adunării şi vitelor lor.
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, după cum îi poruncise Domnul,
10 Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: Ascultaţi, răzvrătiţilor! Oare vă vom putea noi scoate apă din stânca aceasta?
11 Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, încât au avut să bea şi adunarea şi vitele lor.
12 Atunci Domnul a zis lui Moise: Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă glorificaţi înaintea copiilor lui Israel, nici voi nu veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.
13 Acestea sunt apele Meriba (Ceartă), unde copiii lui Israel s-au certat cu Domnul, şi El a fost glorificat între ei.
14 De la Cades, Moise a trimis nişte mesageri la regele Edomului, ca să-i spună: Aşa vorbeşte fratele tău Israel: Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut.
15 Părinţii noştri s-au coborât în Egipt şi am locuit acolo mult timp. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.
16 Când am strigat către Domnul, El ne-a auzit glasul şi a trimis un Înger care ne-a scos din Egipt; acum, iată, suntem la Cades, o cetate care se află la marginea ţinutului tău.
17 Lasă-ne, te rog, să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul regesc şi nu ne vom abate nici la dreapta, nici la stânga, până vom trece de ţinutul tău.
18 Edom i-a răspuns: Să nu cumva să treci prin ţinutul meu, căci astfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.
19 Copiii lui Israel i-au zis: Vom merge pe drumul cel mare şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul. Nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!
20 Dar el a răspuns: Să nu cumva să treci! Şi Edom i-a ieşit înainte cu mult popor şi cu mână tare.
21 Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui; şi Israel s-a abătut de la el.
22 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades şi a ajuns la Muntele Hor.
23 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron lângă Muntele Hor, aproape de teritoriile ţării lui Edom, zicând:
24 Aaron va fi adăugat la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele la apele Meriba.
25 Ia pe Aaron şi pe fiul său Eleazar şi urcă-i pe Muntele Hor,
26 dezbracă pe Aaron de hainele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Aaron va fi adăugat la poporul lui şi va muri acolo.
27 Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au urcat pe Muntele Hor, în faţa întregii adunări.
28 Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au coborât de pe munte.
29 Când toată adunarea a văzut că Aaron murise, toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.