1 Domnul a vorbit lui Moise, zicând:
2 Porunceşte copiilor lui Israel să scoată afară din tabără pe orice lepros, pe oricine are o scurgere şi pe oricine este necurat pentru că s-a atins de un mort.
3 Fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să-i scoateţi afară din tabără, ca să nu pângărească taberele în mijlocul cărora locuiesc Eu.
4 Şi copiii lui Israel au făcut aşa şi au scos pe aceştia afară din tabără; după cum poruncise Domnul lui Moise, aşa au făcut copiii lui Israel.
5 Domnul a vorbit lui Moise, zicând:
6 Spune copiilor lui Israel: Când un bărbat sau o femeie va face un păcat omenesc, acţionând cu necredincioşie împotriva Domnului, şi persoana aceea este vinovată,
7 ea să-şi mărturisească păcatul şi să restituie în întregime preţul lucrului pentru care s-a făcut vinovată, şi să adauge pe deasupra a cincea parte, apoi să-l dea aceluia faţă de care s-a făcut vinovată.
8 Dar dacă persoana aceea nu va avea nici o rudă căreia să i se poată face restituţia pentru răul făcut, restituţia pentru răul făcut trebuie dată Domnului, pentru preot, pe lângă berbecul pentru ispăşire, cu care se va face ispăşire pentru el.
9 Orice dar de ridicare din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel, pe care le aduc preotului, să fie al lui.
10 Lucrurile sfinte ale oricărui om vor fi ale lui; orice se va da preotului, să fie al lui.
11 Domnul a vorbit lui Moise, zicând:
12 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Dacă soţia unui om se abate pe căi greşite şi-i este necredincioasă;
13 dacă un alt bărbat se culcă trupeşte cu ea şi lucrul acesta este ascuns de ochii soţului ei; dacă ea s-a pângărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei şi fără să fie prinsă asupra faptului;
14 dacă peste soţ vine un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui, care s-a pângărit, sau dacă vine peste el un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui, care nu s-a pângărit;
15 atunci omul acela să-şi aducă soţia la preot şi, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr-o efă de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea şi să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, dar de aducere-aminte, care descoperă vina.
16 Preotul s-o apropie şi s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
17 Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; să ia ţărână de pe podeaua cortului şi s-o pună în apă.
18 Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini darul de descoperire a vinei, care este darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apa amară aducătoare de blestem.
19 Preotul s-o pună să jure şi să zică femeii: dacă nici un om nu s-a culcat cu tine şi dacă nu te-ai abătut ca să te pângăreşti cu altul, în timp ce erai sub autoritatea soţului tău, să nu fii atinsă de această apă amară, aducătoare de blestem!
20 Dar dacă te-ai abătut cu altul, în timp ce erai sub autoritatea soţului tău, şi dacă te-ai pângărit şi un alt om decât soţul tău s-a culcat cu tine –
21 şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurământ de blestem şi să-i zică: Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de ruşine în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele,
22 şi apa aceasta aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa. Şi femeia să zică: Amin! Amin!
23 Preotul să scrie blestemele acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apa cea amară.
24 Şi să dea femeii să bea apa cea amară aducătoare de blestem; şi apa aducătoare de blestem va intra în ea şi-i va cauza amărăciunea.
25 Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare pentru gelozie, să legene darul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului şi să-l aducă la altar.
26 Apoi preotul să ia o mână plină din darul acesta de aducere-aminte şi să-l facă să fumege pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apa.
27 După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi a fost necredincioasă soţului ei, apa aducătoare de blestem va intra în ea şi-i va pricinui amărăciune; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.
28 Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă şi va avea copii.
29 Aceasta este legea geloziei, când o femeie, în timp ce este sub autoritatea soţului ei, se abate cu altul şi se pângăreşte,
30 sau când un bărbat este apucat de un duh de gelozie şi este gelos pe soţia lui; el va pune pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului şi preotul să-i aplice această lege.
31 Bărbatul va fi nevinovat de acea vină, dar femeia îşi va purta vinovăţia ei.