1 Dar în popor s-au ridicat şi profeţi mincinoşi, aşa cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor aduce pe furiş erezii nimicitoare, lepădând chiar pe Domnul care i-a răscumpărat, aducând asupra lor o pierzare năprasnică;
2 Şi mulţi le vor urma destrăbălările, din cauza cărora calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 Şi în lăcomia lor, vor căuta ca, prin cuvinte înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar judecata îi paşte de multă vreme şi nimicirea lor nu dormitează.
4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad şi i-a legat în lanţurile întunericului, ca să fie păstraţi pentru judecată;
5 şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat pe Noe, unul dintre cei opt, un predicator al dreptăţii, aducând potopul peste o lume de nelegiuiţi;
6 şi prefăcând cetăţile Sodomei şi Gomorei în cenuşă, le-a condamnat la pierzare, făcând din ele un exemplu pentru cei care vor trăi în nelegiuire;
7 şi a scăpat pe Lot cel drept, care era apăsat de viaţa destrăbălată a celor stricaţi;
8 (căci dreptul acesta, locuind în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui drept, văzând şi auzind faptele lor nelegiuite.)
9 Domnul ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să păstreze pe cei nedrepţi sub pedeapsă pentru ziua judecăţii,
10 şi mai ales pe acei care, în pofta lor necurată, umblă potrivit cărnii şi dispreţuiesc stăpânirea; îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să vorbească de rău domniile,
11 pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor;
12 Dar aceştia, ca nişte animale fără minte, născute să fie prinse şi nimicite, vorbind de rău ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor
13 şi îşi vor primi plata pentru nedreptatea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi stricaţi, se desfătează în înşelăciunile lor când ospătează împreună cu voi,
14 având ochii plini de adulter şi nu încetează să păcătuiască, ademenind sufletele nestatornice. Au inima deprinsă la lăcomie şi sunt nişte copii ai blestemului;
15 Au părăsit calea cea dreaptă şi au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit răsplăţile nedreptăţii.
16 Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriţă necuvântătoare, vorbind cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei profetului.
17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nori alungaţi de furtună, cărora li se păstrează negura întunericului pe veci.
18 Căci, vorbind cu îngâmfare cuvinte ale deşertăciunii, ademenesc cu poftele cărnii, prin desfrânări, pe cei ce abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire,
19 promiţându-le libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci omul este robul lucrului care l-a biruit;
20 Căci dacă, după ce au scăpat de stricăciunile lumii prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă este mai rea decât cea dintâi;
21 Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Dar cu ei s-a întâmplat cum spune proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă.