1 Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină cu cărnuri, cu ceartă.
2 Un servitor înţelept stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va avea parte de moştenire printre fraţi.
3 Vasul pentru rafinare este pentru argint, şi cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile.
4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5 Cine îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut, cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor, şi părinţii sunt gloria copiilor lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om nobil.
8 Un dar este ca o piatră preţioasă în ochii celui ce-l primeşte: în orice parte se întoarce, el are izbândă.
9 Cel ce acoperă o greşeală caută dragoste, dar cel ce o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11 Cel rău nu caută decât răscoală, dar un mesager fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13 Celui ce întoarce rău pentru bine, răul nu-i va părăsi casa.
14 Începutul unei dispute este ca pornirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.
15 Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău, şi cel ce condamnă pe cel drept, sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16 La ce foloseşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte!
17 Prietenul iubeşte oricând, şi în nenorocire este ca un frate.
18 Omul fără minte întinde mâna, se pune garant pentru aproapele său.
19 Cel ce iubeşte certurile, iubeşte păcatul, cel ce-şi zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.
20 Cel cu inima prefăcută nu găseşte binele, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21 Cel ce dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22 O inimă veselă este un leac bun, dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.
24 Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să pedepseşti pe cel drept, nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.
27 Cel ce are cunoştinţă îşi controlează cuvintele, un om priceput are un duh potolit.
28 Chiar şi un prost, când tace, este considerat înţelept, şi când îşi ţine gura închisă este considerat priceput.