1 Înţelepciunea şi-a zidit casa, ea şi-a cioplit şapte stâlpi.
2 Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3 Şi-a trimis slujnicele, ea strigă de pe vârful înălţimilor cetăţii:
4 Cine este prost, să vină încoace! Celui lipsit de pricepere îi zice:
5 Vino, mănâncă din pâinea mea, şi bea din vinul pe care l-am amestecat!
6 Părăseşte prostia şi vei trăi, şi umblă pe calea priceperii!
7 Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi atrage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu o ruşine.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi te va iubi.
9 Dă înţeleptului, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel înţelept şi el va învăţa şi mai mult.
10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii, şi cunoştinţa sfinţilor este priceperea.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13 Femeia nebună este gălăgioasă, proastă, şi nu ştie nimic.
14 Şi ea stă la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15 ca să strige la trecătorii care merg drept pe calea lor:
16 Cine este prost să vină aici! şi celui fără minte îi zice:
17 Apele de furat sunt dulci, şi pâinea mâncată pe ascuns este plăcută!.
18 Dar el nu ştie că acolo sunt morţii; şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile iadului.