1 Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,
3 strigă la porţi, la intrarea cetăţii, la uşi:
4 Oamenilor, către voi strig, şi glasul meu către fiii oamenilor se îndreaptă.
5 Învăţaţi prudenţa, naivilor, şi fiţi cu inima înţelegătoare, nebunilor!
6 Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici pervers în ele.
9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul; şi mai degrabă ştiinţa decât aurul ales.
11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele; şi toate lucrurile pe care ţi le-ai dori nu se pot asemăna cu ea.
12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa, şi pot inventa cele mai chibzuite planuri.
13 Frica de Domnul te face să urăşti răul; mândria şi aroganţa, calea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14 Sfatul este al meu, şi înţelepciunea; eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc regii, şi conducătorii dau porunci drepte.
16 Prin mine cârmuiesc conducătorii, şi mai-marii, toţi judecătorii pământului.
17 Eu iubesc pe cei care mă iubesc; şi cei care mă caută cu tot dinadinsul mă vor găsi.
18 Cu mine sunt bogăţia şi gloria, avuţiile trainice şi dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul cel mai curat; şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor judecăţii drepte,
21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu vistieriile.
22 Domnul mă avea la începutul căii Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, sau înainte de a fi pământul.
24 Am fost adusă când încă nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu ape;
25 am fost adusă înainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27 Când El a pregătit cerurile, eu eram acolo, când a trasat un cerc pe faţa adâncului,
28 când a pironit norii sus: când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29 când i-a stabilit mării limitele ei, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30 atunci eu eram lângă El, ca un meşter priceput, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, bucurându-mă neîncetat înaintea Lui,
31 bucurându-mă pe rotocolul pământului Său; şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultaţi învăţătura, şi fiţi înţelepţi, şi nu respingeţi sfatul meu.
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele.
35 Căci cel care mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36 Dar cel care păcătuieşte împotriva mea îşi răneşte sufletul; toţi cei care mă urăsc iubesc moartea.