1 Lăudaţi pe Domnul căci este bun: căci în veci ţine mila Lui.
2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care El i-a răscumpărat din mâna duşmanului;
3 şi i-a strâns din toate ţările: de la est şi de la vest, de la nord şi de la sud.
4 Ei rătăceau prin deşert, pe cale neumblată; nu găseau nici o cetate de locuit.
5 Erau flămânzi şi însetaţi, le tânjea sufletul în ei.
6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a scăpat din necazurile lor.
7 El i-a călăuzit pe un drum drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de copiii oamenilor!
9 Căci El a săturat sufletul însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul înfometat.
10 Cei ce stăteau în întuneric şi în umbra morţii, trăiau încătuşaţi în apăsare şi în fiare,
11 pentru că se împotriviseră cuvintelor lui Dumnezeu, şi nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
12 El le-a smerit inima prin suferinţă; au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a scăpat din necazurile lor.
14 El i-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt lanţurile.
15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de copiii oamenilor!
16 Căci El a sfărâmat porţile de bronz, şi a rupt zăvoarele de fier.
17 Nebunii, din cauza căilor lor răzvrătite, şi din cauza nelegiuirii lor, ajunseseră nenorociţi.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a scăpat din necazurile lor.
20 A trimis Cuvântul Său, şi i-a vindecat, şi i-a scăpat din groapă.
21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de copiii oamenilor!
22 Să-I aducă jertfe de mulţumire, şi să vestească lucrările Lui cu cântări de bucurie.
23 Cei ce se coboară pe mare în corăbii, care fac comerţ pe apele cele mari,
24 aceia au văzut lucrările Domnului, şi minunile Lui în adânc.
25 Căci El zice, şi se ridică furtuna, care înalţă valurile mării.
26 Se ridică la ceruri, se coboară în adâncuri, sufletul lor se topeşte în necazul lor.
27 Apucaţi de ameţeală, se clatină ca un om beat, şi zadarnică le este toată înţelepciunea.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a scăpat din necazurile lor.
29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
30 Atunci ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi El i-a dus la limanul dorit.
31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de copiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului, şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
33 El preface râurile în deşert, şi izvoarele de apă în pământ uscat,
34 pământul roditor în pământ sărat, din cauza răutăţii locuitorilor lui.
35 El preface deşertul în iaz, şi pământul uscat în izvoare de apă.
36 Şi acolo aşează pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate, ca să locuiască în ea;
37 însămânţează ogoare, şi sădesc vii, care le aduc roade.
38 El îi binecuvântează, aşa că se înmulţesc nespus, şi nu lasă să se reducă numărul vitelor lor.
39 De sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire, şi suferinţă,
40 El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească printr-un deşert în care nu este nici un drum.
41 Dar ridică pe cel lipsit, eliberează pe cel aflat în necaz, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42 Cei drepţi văd aceasta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura.
43 Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri, şi să înţeleagă bunătăţile Domnului.