142
1 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
2 Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3 Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4 Caută la dreapta şi vezi! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5 Doamne, către Tine strig şi zic: Tu eşti adăpostul meu, partea mea pe pământul celor vii.
6 Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Scapă-mă de cei ce mă asupresc, căci sunt mai tari decât mine.
7 Scoate-mi sufletul din închisoare, ca să laud Numele Tău! Cei drepţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.