1 Doamne, eu Te chem: vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!
2 Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3 Pune, Doamne, o strajă gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi abate inima la lucruri rele, ca să nu fac fapte rele din răutate, împreună cu oamenii care fac răul; şi să nu mănânc din petrecerile lor.
5 Să mă lovească cel drept, căci lovitura lui îmi va fi binevenită. Şi să mă mustre, căci mustrarea lui îmi va fi ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
6 Când li se vor arunca judecătorii de pe stânci, atunci vor asculta de cuvintele mele şi le vor fi plăcute.
7 Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8 De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!