1 Binecuvântat este omul cu fărădelegea iertată şi cel cu păcatul acoperit!
2 Binecuvântat este omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)
6 De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vremea când poţi fi găsit! Şi chiar de s-ar vărsa potop de ape mari, de el nu se vor apropia.
7 Tu eşti locul meu unde mă ascund, Tu mă păzeşti de necaz; Tu mă înconjori cu cântări de eliberare.
8 Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; Te voi călăuzi cu privirea Mea.
9 Nu fi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi cu o zăbală, ca să nu se apropie de tine.
10 De multe dureri are parte cel rău, dar pe cel ce se încrede în Domnul, mila Lui îl va înconjura.
11 Voi cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoate-ţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima dreaptă.