1 Apără-mă Tu, Doamne, de cei ce se luptă cu mine, luptă Tu cu cei se luptă cu mine!
2 Ia pavăza şi scutul şi scoală-Te în ajutorul meu!
3 Întinde suliţa şi închide calea celor ce mă urmăresc. Zi sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta!
4 Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei care îmi gândesc răul.
5 Să fie ca pleava luată de vânt şi îngerul Domnului să-i urmărească!
6 Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi îngerul Domnului să-i gonească!
7 Căci fără motiv mi-au întins laţul în groapă, pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viaţa.
8 Să vină nimicirea peste el pe neaşteptate şi să-l prindă laţul pe care l-a ascuns, să cadă în el şi Să piară!
9 Şi sufletul meu se va bucura în Domnul, se va bucura în mântuirea Lui.
10 Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este ca Tine, care scapi pe cel sărman de unul mai tare decât el? Da, pe cel apăsat şi pe cel sărac de cel care îl jefuieşte?
11 Nişte martori mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.
12 Îmi întorc rău pentru bine; mi-au lăsat sufletul pustiu.
13 Şi eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post şi mă rugam cu capul plecat la sân.
14 Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca şi cel ce jeleşte pe mama sa.
15 Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se adună laolaltă; oamenii de nimic s-au adunat împotriva mea şi eu n-am ştiut; m-au sfâşiat şi n-au încetat.
16 Cu batjocoritorii de la petreceri au scrâşnit din dinţi împotriva mea.
17 Doamne, până când vei privi? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghearele acestor pui de leu!
18 Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, Te voi lăuda în mijlocul multor oameni.
19 Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt duşmani, nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!
20 Căci ei nu vorbesc de pace, ci plănuiesc înşelătorii împotriva celor liniştiţi din ţară.
21 Îşi deschid gura larg împotriva mea şi zic: Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!
22 Doamne, Tu vezi, nu tăcea! Nu Te depărta de la mine, Doamne!
23 Ridică-Te şi trezeşte-Te ca să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Domnul meu, apără-mi cauza!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
25 Să nu zică în inima lor: Aha, iată ce doream! Să nu zică: L-am înghiţit!
26 Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei care se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi necinste cei care se îngâmfă înaintea mea!
27 Să se bucure şi să se înveselească cei care găsesc plăcere în dreptatea mea şi să zică neîncetat: Mărit să fie Domnul, care îşi găseşte plăcerea în pacea robului Său!
28 Şi atunci limba mea va vorbi de dreptatea Ta, în toate zilele va spune de lauda Ta.