1 Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.
2 Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; a încetat să mai fie înţelept şi să facă binele.
4 În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună şi nu urăşte răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munţii cei înalţi; judecăţile Tale sunt ca adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe animale!
7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8 Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima dreaptă!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru, şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12 Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi şi nu pot să se mai scoale.