1 Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
2 cel mic ca şi cel mare, bogatul şi săracul laolaltă.
3 Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte şi cugetarea inimii mele este plină de judecată.
4 Eu îmi voi pleca urechea la o parabolă; îmi voi descoperi adânca mea ştiinţă în sunetul harpei.
5 De ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6 Ei se încred în bogăţiile lor, şi se laudă cu bogăţia lor cea mare.
7 Nici unul dintre ei nu poate să răscumpere pe fratele lui, nici să dea lui Dumnezeu o răscumpărare pentru el.
8 Căci răscumpărarea sufletelor lor este scumpă şi nu o va putea face niciodată.
9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă putrezirea.
10 Căci el vede că înţelepţii mor; la fel piere şi nebunul şi prostul şi lasă altora averile lor.
11 Ei îşi închipuie că veşnice vor fi casele lor, că locuinţele lor vor dăinui din generaţie în generaţie; ei dau nume ţărilor după numele lor.
12 Cu toate acestea, deşi în cinste, omul nu dăinuieşte; el este ca animalele care pier.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)
14 Sunt duşi ca o turmă în mormânt, îi paşte moartea şi în curând oamenii drepţi îi calcă în picioare. Şi frumuseţea lor se duce în mormânt, departe de locuinţa lor.
15 Dar mie Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul de sub puterea mormântului, căci El mă va primi. (Oprire)
16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când gloria casei lui creşte;
17 căci nu ia nimic cu el când moare; mărirea lui nu se va coborî după el.
18 Cu toate că în timp ce trăieşte îşi binecuvântează sufletul (căci oamenii te vor lăuda când o duci bine),
19 el se duce în generaţia părinţilor săi; ei nu vor mai vedea lumina niciodată.
20 Omul care este pus în cinste, dar fără pricepere, este ca animalele care pier.