1 Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, viteazule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2 Limba ta născoceşte răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. (Oprire)
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va sfărâma pentru totdeauna, te va ridica, şi te va smulge din cortul tău, şi te va dezrădăcina din pământul celor vii. (Oprire)
6 Cei drepţi vor vedea, şi se vor teme, şi vor râde de el, zicând:
7 Iată omul care nu lua ca tărie pe Dumnezeu, ci se încredea în mulţimea bogăţiei lui, şi se întărea în răutatea lui.
8 Dar eu sunt ca un măslin verde în Casa lui Dumnezeu, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; şi, în faţa sfinţilor Tăi, voi spera în Numele Tău, căci este bun.