1 Nebunul zice în inima lui: Nu există Dumnezeu! Oamenii s-au stricat, au făcut fărădelegi dezgustătoare. Nu este nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu S-a uitat din ceruri peste copiii oamenilor, ca să vadă dacă este vreunul înţelept, care căuta pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
4 Oare n-au nici o cunoştinţă cei ce fac nelegiuiri, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?
5 Acolo erau cuprinşi de frică, unde frica nu era, căci Dumnezeu risipeşte oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta. Îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat,
6 O, de ar veni din Sion mântuirea lui Israel! Când Dumnezeu va aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.