1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul, sub umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3 El va trimite eliberare din cer, şi mă va salva. El va batjocori pe cel ce voia să mă înghită. Dumnezeu îşi va trimite mila Sa şi adevărul Său.
4 Sufletul meu este între lei, stau culcat între cei ce varsă flăcări, fiii oamenilor ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi, şi limba lor este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă gloria Ta!
6 Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia, ei săpaseră o groapă înaintea mea; dar au căzut ei în ea. (Oprire)
7 Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta şi voi da glorie.
8 Trezeşte-te, gloria mea! Treziţi-vă alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne. Îţi voi cânta printre popoare.
10 Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.
11 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă gloria Ta!