1 Oare, tăcând, faceţi voi dreptatea? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă! în inimă, complotaţi răutate; în ţară, puneţi în cumpănă violenţa mâinilor voastre.
3 Cei răi merg pe căi greşite încă din pântecele mamei lor, din sânul ei se rătăcesc cei ce vorbesc minciuni.
4 Otrava lor este ca otrava unui şarpe, sunt ca vipera surdă, care îşi astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească asemenea apelor care se scurg! Săgeţile pe care le aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite.
8 Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele ca şi cel născut înainte de vreme al unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, vârtejul îi va lua ca în mânia Sa vie şi arzătoare.
10 Cel drept se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.
11 Astfel omul va zice: Da, este o răsplată pentru cel drept! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!