1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci apele străbat sufletul meu.
2 Mă afund în noroi adânc, şi nu mă pot ţine; am intrat în vâltoare unde mă inundă apele.
3 Sunt obosit de strigarea mea, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; cei puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei care pe nedrept îmi sunt duşmani: trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
6 Să nu rămână de ruşine din cauza mea cei ce speră în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine din cauza mea cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara, ruşinea îmi acoperă faţa.
8 Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci râvna casei Tale m-a mistuit, şi batjocurile celor ce Te batjocoresc pe Tine cad asupra mea.
10 Am plâns, sufletul meu a postit, aceasta a fost spre batjocura mea.
11 Mă îmbrac cu sac, şi am devenit un proverb pentru ei.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi beţivii mă pun în cântec.
13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la timpul potrivit: Dumnezeule, în bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, cu adevărul mântuirii Tale.
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund; scapă-mă de duşmanii mei şi din vâltoare!
15 Să nu mai dea valurile peste mine, nici să nu mă înghită adâncul, şi să nu-şi închidă groapa gura peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci mila Ta este bună. În mila Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
17 şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz: răspunde-mi repede!
18 Apropie-Te de sufletul meu, răscumpără-l; scapă-mă, din cauza duşmanilor mei!
19 Tu cunoşti jignirea mea, şi ruşinea mea, şi batjocura mea: duşmanii mei sunt toţi înaintea Ta.
20 Dispreţul mi-a frânt inima, şi sunt copleşit de apăsare; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; mângâietori, dar n-am găsit nici unul.
21 Mi-au dat fiere de mâncare, şi în setea mea, mi-au dat să beau oţet.
22 Să li se prefacă masa într-o cursă, şi prosperitatea într-un laţ!
23 Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă; fă să li se clatine mereu coapsele!
24 Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă mânia Ta aprinsă!
25 Pustie să le rămână locuinţa, nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei persecută pe cel lovit de Tine, şi povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de dreptatea Ta!
28 Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie înscrişi cu cei drepţi!
29 Dar eu sunt necăjit şi sufăr; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă ridice!
30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu cu o cântare, şi Îl voi preamări cu mulţumire.
31 Lucrul acesta va fi mai plăcut Domnului decât un viţel, un taur cu coarne şi copite!
32 Cei blânzi vor vedea aceasta, şi se vor bucura, şi inimile celor ce caută pe Dumnezeu vor trăi.
33 Căci Domnul ascultă pe cei lipsiţi, şi nu nesocoteşte pe cei încătuşaţi ai Lui.
34 Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!
35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ca să fie locuite, şi să le aibă în Stăpânire.
36 Şi sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.