1 Dumnezeule, au năvălit popoarele în moştenirea Ta, au pângărit templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2 Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3 Sângele lor l-au vărsat ca apa în jurul Ierusalimului şi n-a fost nimeni care să-i înmormânteze.
4 Am ajuns o ruşine înaintea vecinilor noştri, de râsul şi de batjocura celor ce ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, Te vei mânia, până când va arde mânia Ta ca focul?
6 Varsă-Ţi mânia peste popoarele care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!
7 Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.
8 Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci iute să ne întâmpine îndurările Tale! Căci am fost înjosiţi foarte mult!
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău! Scapă-ne şi dă ispăşire pentru păcatele noastre, pentru Numele Tău!
10 De ce să zică popoarele: Unde este Dumnezeul lor? Să se aducă la cunoştinţă între popoare, înaintea ochilor noştri, răzbunarea sângelui robilor Tăi care a fost vărsat!
11 Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Păstrează, prin puterea Ta cea mare, pe cei ce sunt sortiţi morţii!
12 Întoarce vecinilor noştri de şapte ori în sânul lor, batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, îţi vom mulţumi în veci şi vom vesti din generaţie în generaţie lauda Ta.