1 Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2 Îmi deschid gura şi vorbesc în parabole, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti generaţiei viitoare laudele Domnului, puterea Lui şi lucrările Lui minunate pe care le-a făcut.
5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui.
8 Să nu fie ca părinţii lor, o generaţie neascultătoare şi răzvrătită, o generaţie care n-avea o inimă dreaptă şi al cărei duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, şi-au întors spatele în ziua luptei.
10 N-au ţinut legământul lui Dumnezeu; n-au vrut să umble întocmai după Legea Lui.
11 Au uitat lucrările Lui şi minunile Sale pe care li le arătase.
12 înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan.
13 A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.
14 I-a condus ziua cu un nor şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15 A despicat stânci în deşert şi le-a dat să bea ca din nişte valuri CU ape multe.
16 A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.
17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt, în deşert.
18 Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: Oare va putea Dumnezeu să pregătească o masă în deşert?
20 Iată, El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au revărsat în şuvoaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?
21 Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22 pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23 Totuşi El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor:
24 a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.
25 Oamenii au mâncat fiecare pâinea celor puternici; El le-a trimis mâncare să se sature.
26 A pus să sufle în ceruri vântul de est şi a adus, prin puterea Lui, vântul de sud.
27 Şi a plouat peste ei carne ca pulberea şi păsări înaripate ca nisipul mării;
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.
29 Ei au mâncat şi s-au prea săturat, căci El le-a dat ce doriseră.
30 Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui.
33 De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic.
34 Când îi lovea de moarte, ei îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
35 Îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor şi că Dumnezeul Atotputernic este Eliberatorul lor.
36 Dar ei îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba.
37 Căci inima nu le era statornică faţă de El şi nu erau credincioşi legământului Său.
38 Totuşi, în mila Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.
39 El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în deşert şi L-au mâniat ei în deşert!
41 Da, din nou şi din nou L-au ispitit pe Dumnezeu şi au necinstit pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a eliberat de duşman,
43 de semnele pe care le-a făcut în Egipt şi de minunile Lui din câmpia Ţoan.
44 Le-a prefăcut râurile în sânge şi n-au putut să bea din apele lor.
45 A trimis împotriva lor roiuri de muşte care-i mâncau şi broaşte care i-au nimicit.
46 El le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47 El le-a distrus viile, bătându-le cu piatră şi smochinii aduşi din Egipt, cu grindină.
48 El le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
49 El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, furia şi necazul: o solie de îngeri aducători de nenorociri.
50 El Şi-a pregătit o cale mâniei Sale; nu le-a scăpat sufletul de la moarte, ci le-a dat viaţa pradă molimei.
51 Şi a lovit pe toţi întâii-născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.
52 Dar El a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în deşert.
53 Şi El i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe duşmanii lor.
54 Şi El i-a adus spre graniţa Lui cea sfântă, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a câştigat.
55 El a alungat naţiunile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar ei L-au ispitit şi s-au răzvrătit împotriva Dumnezeului Preaînalt, şi n-au ţinut mărturiile Lui,
57 ci s-au abătut şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor; s-au abătut la o parte ca un arc înşelător.
58 Căci L-au supărat cu înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59 Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urât foarte tare pe Israel.
60 Şi a părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.
61 Şi-a dat în robie puterea; şi măreţia Lui în mâinile duşmanului.
62 A dat săbiei pe poporul Său, şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.
63 Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64 Preoţii săi au căzut ucişi de sabie şi văduvele lui n-au plâns.
65 Atunci Domnul S-a trezit ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66 şi a lovit pe duşmanii Lui, care fugeau, şi i-a acoperit cu o ruşine veşnică.
67 Însă a respins cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim;
68 ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
69 Şi a zidit sanctuarul ca înălţimile, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru vecie.
70 A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.
71 L-a luat din urma oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Şi David i-a păstorit după dreptatea inimii sale şi i-a condus cu iscusinţa mâinilor sale.