1 Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
2 Mă voi bucura şi mă voi veseli în Tine, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Preaînalt.
3 Când duşmanii mei au dat înapoi, au căzut şi au pierit înaintea feţei Tale.
4 Căci Tu ai apărat dreptatea mea şi judecata mea; Tu stai pe tron judecând în dreptate.
5 Tu ai mustrat popoarele, ai nimicit pe cei nelegiuiţi şi le-ai şters numele pentru veci de veci.
6 S-au dus duşmanii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters amintirea!
7 Dar Domnul va domni în veci; El Şi-a pregătit tronul pentru judecată.
8 El va judeca lumea în dreptate, şi cu dreptate va împărţi El judecata pentru oameni.
9 Domnul va fi scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
10 Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
11 Cântaţi Domnului, care locuieşte în Sion, vestiţi printre popoare faptele Lui!
12 Căci El răzbună sângele vărsat şi îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
13 Ai milă de mine, Doamne! Ia aminte la necazul pe care mi-l fac cei ce mă urăsc şi ridică-mă din porţile morţii,
14 ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mântuirea Ta.
15 Naţiunile cad în groapa pe care au făcut-o şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
16 Domnul este cunoscut prin judecata pe care o face; cel rău este prins în lucrarea mâinilor lui. (Oprire.)
17 Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor: toate naţiunile care uită pe Dumnezeu.
18 Căci săracul nu va fi uitat pentru totdeauna; speranţa celor sărmani nu piere pe vecie.
19 Ridică-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; ca popoarele să fie judecate înaintea Ta!
20 Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire)