1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din generaţie în generaţie.
2 Înainte ca să fi existat munţii, sau înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe om în ţărână şi zici: întoarceţi-vă, fiii oamenilor!
4 Căci o mie de ani, înaintea Ta, sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă de noapte.
5 Îi risipeşti ca un şuvoi, ei sunt ca un vis, dimineaţa sunt ca iarba care creşte.
6 Dimineaţa înfloreşte, şi creşte; seara este tăiată şi se usucă.
7 Căci suntem mistuiţi de mânia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
8 Tu pui înaintea Ta fărădelegile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9 Căci toate zilele noastre pier înaintea mâniei Tale: ca gândul petrecem anii noştri.
10 Zilele vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi mândria oamenilor este muncă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.
11 Cine cunoaşte puterea mâniei Tale, şi urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să primim o inimă înţeleaptă.
13 Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
14 Satură-ne în fiecare dimineaţă de mila Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
15 Bucură-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, şi tot atâţia ani câţi am văzut nefericirea!
16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi gloria Ta copiilor lor.
17 Şi să fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru: şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre; da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!