1 Voi cânta veşnic îndurările Domnului; voi face cunoscut cu gura mea, din generaţie în generaţie, credincioşia Ta.
2 Căci am zis: Mila are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!
3 Am făcut legământ cu alesul Meu; am jurat robului Meu David:
4 Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi din generaţie în generaţie voi aşeza tronul tău. (Oprire)
5 Şi cerurile vor lăuda minunile Tale, Doamne; şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7 Dumnezeu este înfricoşător în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.
8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
9 Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
10 Tu ai zdrobit Egiptul în bucăţi, ca pe cei ucişi; ai risipit pe duşmanii Tăi prin puterea braţului Tău.
11 Ale Tale sunt cerurile, al Tău este şi pământul; Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
12 Tu ai făcut nordul şi sudul, Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
13 Braţul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău; mila şi adevărul sunt înaintea feţei Tale.
15 Binecuvântat este poporul care cunoaşte sunetul de bucurie! Ei umblă, Doamne, în lumina Feţei Tale.
16 El se bucură neîncetat de Numele Tău şi este înălţat prin dreptatea Ta.
17 Căci Tu eşti gloria puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, înalţi puterea noastră.
18 Căci scutul nostru aparţine Domnului, şi regele nostru este Sfântul lui Israel.
19 Atunci ai vorbit într-o viziune sfântului Tău, şi ai zis: Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;
20 am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22 Duşmanul nu-l va prinde şi cel rău nu-l va apăsa.
23 Voi zdrobi înaintea lui pe potrivnicii lui şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Dar credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui râurile.
26 El îmi va zice: Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stânca mântuirii mele!
27 Iar Eu îl voi face întâiul Meu născut, cel mai înalt dintre regii pământului.
28 Îi voi păstra în veci mila Mea şi legământul Meu va fi statornic cu el.
29 Seminţia lui o voi face să ţină veşnic şi tronul său ca zilele cerurilor.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31 dacă vor călca orânduielile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri.
33 Dar nu-Mi voi îndepărta mila Mea de la el şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34 nu-Mi voi călca legământul, nici nu voi schimba cuvântul care Mi-a ieşit de pe buze.
35 Odată am jurat pe sfinţenia Mea; nu-l voi minţi pe David.
36 Sămânţa lui va dăinui pe veci; tronul lui va fi înaintea Mea ca soarele;
37 va dăinui pe vecie ca luna şi ca martorul credincios de pe cer. (Oprire)
38 Dar Tu l-ai respins şi l-ai dispreţuit, Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39 ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai profanat coroana aruncând-o la pământ.
40 I-ai surpat toate zidurile şi i-ai dărâmat toate fortăreţele.
41 Toţi trecătorii îl jefuiesc; a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42 Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi duşmanii lui.
43 Ai întors ascuţişul săbiei lui, şi nu l-ai sprijinit în bătălie.
44 Ai pus capăt strălucirii lui şi i-ai trântit la pământ tronul;
45 i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine. (Oprire)
46 Până când, Doamne, Te vei ascunde fără-ncetare, şi-Ţi va arde mânia ca focul?
47 Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea; oare degeaba ai făcut Tu pe fiii oamenilor?
48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea? Poate el să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor?
49 Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi, pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta? (Oprire)
50 Adu-Ţi aminte, Doamne, de ruşinea robilor Tăi, cum port în sân ruşinea multor popoare,
51 prin care duşmanii Tăi m-au defăimat, Doamne, prin care defăimau urmele paşilor unsului Tău.
52 Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin şi Amin!