1 Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care a promis-o mai înainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi
3 care priveşte pe Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru care a fost născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4 şi care a fost dovedit cu putere a fi Fiul lui Dumnezeu, în ce priveşte duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi,
5 prin care am primit har şi apostolie, ca să aducem, pentru Numele Lui, ascultarea credinţei printre toate Neamurile
6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi ai lui Isus Cristos;
7 către toţi cei ce sunteţi în Roma, preaiubiţi ai lui Dumnezeu, chemaţi să fiţi sfinţi: har vouă şi pace de ia Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos;
8 Mai întâi, mulţumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea;
9 Căci Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă amintesc neîncetat în rugăciunile mele;
10 cerând totdeauna ca acum, într-un anume fel, să am, prin voia lui Dumnezeu, în sfârşit, cale liberă să vin la voi.
11 Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar spiritual, ca să fiţi întăriţi până la sfârşit;
12 adică, să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, fiecare prin credinţa celuilalt, atât a voastră cât şi a mea.
13 şi nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi (dar am fost împiedicat până acum), ca să culeg vreun rod şi printre voi ca şi printre celelalte Neamuri.
14 Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor; şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi;
15 Astfel, atât cât mă priveşte pe mine, eu sunt gata să vă predic Evanghelia şi vouă celor ce sunteţi în Roma.
16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede; întâi a iudeului şi apoi a grecului;
17 deoarece în ea este descoperită o dreptate a lui Dumnezeu, prin credinţă la credinţă; după cum este scris: Cel drept va trăi prin credinţă.
18 Căci mânia lui Dumnezeu este descoperită din cer împotriva oricărei necinstiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul în nedreptate;
19 fiindcă ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este descoperit în ei; căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20 Căci însuşirile Lui nevăzute, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la crearea lumii, fiind înţelese prin lucrurile făcute de El, aşa încât nu se pot dezvinovăţi;
21 căci, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândire deşartă şi inima lor fără pricepere a fost întunecată.
22 Zicând că sunt înţelepţi, au înnebunit;
23 şi au schimbat gloria Dumnezeului nemuritor într-o icoană făcută în asemănare cu omul muritor, şi cu păsările, şi cu animale cu patru picioare, şi cu târâtoare;
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor inimii lor, spre necurăţie, ca să-şi necinstească trupurile între ei înşişi;
25 căci au schimbat adevărul lui Dumnezeu pentru o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin.
26 Din cauza aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
27 tot astfel şi bărbaţii, părăsind întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii; bărbaţi cu bărbaţi săvârşind lucruri josnice şi au primit în ei înşişi răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28 Şi fiindcă au refuzat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri nepermise;
29 fiind plini de orice fel de nedreptate, de imoralitate, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelătorii, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30 calomniatori, urători de Dumnezeu, obraznici, îngâmfaţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi;
31 neînţelegători, nu se ţin de cuvânt, fără dragoste, neiertători, nemiloşi;
32 care, cunoscând judecata dreaptă a lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac;