1 Şi după ce am scăpat, am aflat că insula se numea Malta;
2 Iar barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită: căci au făcut un foc şi ne-au primit pe toţi, din cauza ploii care cădea şi a frigului.
3 Când Pavel a strâns o grămadă de uscături şi le-a pus pe foc, o viperă a ieşit afară din cauza căldurii şi s-a prins de mâna lui.
4 Când au văzut barbarii vipera atârnată de mâna lui, au zis unii către alţii: Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a scăpat din mare.
5 Dar el a scuturat vipera în foc şi n-a simţit nici un rău.
6 Ei se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmpla nimic rău, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu.
7 Şi împrejurul acelui loc erau proprietăţile mai-marelui insulei, numit Publius, care ne-a primit şi ne-a găzduit cu multă bunăvoinţă timp de trei zile.
8 Şi s-a întâmplat ca tatăl lui Publius să zacă în pat, bolnav de friguri şi de dizenterie. Pavel a intrat la el şi s-a rugat şi, punându-şi mâinile peste el, l-a vindecat;
9 Şi după ce s-a întâmplat acest lucru, au venit şi ceilalţi bolnavi de pe insulă şi au fost vindecaţi.
10 Ei ne-au onorat în multe feluri; şi, când am plecat, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum;
11 Şi după trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase lângă insulă şi care purta semnul Dioscurilor.
12 Şi când am ajuns la Siracuza, am rămas acolo trei zile.
13 De acolo am mers de-a lungul coastei şi am ajuns la Regium. Şi la o zi după aceea, a început să sufle un vânt din partea de sud; şi a doua zi am venit la Putioli,
14 unde am găsit nişte fraţi, care ne-au rugat să rămânem şapte zile cu ei. Şi apoi am venit la Roma.
15 Şi de acolo, când au auzit fraţii de noi, au venit să ne întâmpine până în Forul lui Apius şi până la Cele trei Cârciumi. Când i-a văzut, Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.
16 Când am ajuns la Roma, centurionul a dat pe cei închişi căpitanului oastei; dar lui Pavel i s-a dat voie să rămână singur, cu ostaşul care-l păzea.
17 După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor şi când s-au adunat, le-a zis: Bărbaţi şi fraţi, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau a obiceiurilor părinţilor noştri, am fost legat în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor,
18 care, după ce m-au cercetat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte;
19 Dar când iudeii s-au împotrivit, am fost nevoit să apelez la Cezar, fără să am de gând să învinuiesc poporul meu;
20 De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din cauza speranţei lui Israel sunt legat eu cu acest lanţ;
21 Şi ei i-au zis: Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
22 Dar noi am vrea să auzim de la tine ce gândeşti, pentru că despre partida aceasta ştim, căci pretutindeni se vorbeşte împotriva ei;
23 Şi după ce i-au hotărât o zi, au venit mai mulţi la locuinţa lui. Şi de dimineaţă până seara, Pavel le-a explicat şi le-a vestit împărăţia lui Dumnezeu convingându-i despre Isus, prin Legea lui Moise şi din Profeţi.
24 Şi unii au fost convinşi de ce le spunea el, dar alţii n-au crezut.
25 Ei nu s-au înţeles între ei şi au început să plece, aşa că Pavel a mai zis aceste cuvinte: Duhul Sfânt a spus adevărul părinţilor voştri, când a spus prin profetul Isaia,
26 zicând: Du-te la poporul acesta şi spune-i: Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea;
27 Căci inima acestui popor s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, pentru ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, şi Eu să-i vindec.
28 De aceea, să ştiţi că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor şi ele o vor asculta;
29 Şi când a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat şi s-au contrazis mult între ei.
30 Pavel a rămas doi ani într-o casă, pe care o luase cu chirie, şi primea pe toţi care veneau la el,
31 predicând împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică, lucrurile privitoare la Domnul Isus Cristos.