1 Şi după ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva deţinuţi i-au dat pe mâna unui centurion, numit Iuliu, din cohorta Augusta;
2 Ne-am urcat într-o corabie de la Adramit, care urma să navigheze pe lângă coasta Asiei, şi am pornit. Cu noi era Aristarh, un macedonean din Tesalonic;
3 Şi a doua zi am ajuns la Sidon; şi Iuliu l-a tratat pe Pavel cu respect şi i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi ca să primească îngrijire;
4 Şi după ce am plecat de acolo, am navigat pe lângă Cipru, pentru că vânturile ne erau potrivnice.
5 Şi după ce am trecut marea de-a lungul coastei Ciliciei şi Pamfiliei, am venit la Mira, o cetate a Liciei.
6 Şi acolo centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-am îmbarcat în ea.
7 Timp de mai multe zile am navigat încet şi, după ce am ajuns cu greu lângă Cnid, vântul nu ne-a lăsat să ne oprim şi am navigat pe lângă Creta, spre Salmona.
8 După ce am trecut cu greu de-a lungul ţărmului, am ajuns la un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasea.
9 Şi pentru că trecuse multă vreme şi călătoria pe mare devenea primejdioasă, pentru că trecuse deja şi vremea postului, Pavel i-a sfătuit,
10 zicând: Bărbaţilor, prevăd că această călătorie se va sfârşi cu dezastru şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru vieţile noastre.
11 Dar centurionul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de cele spuse de Pavel.
12 Şi fiindcă portul nu era potrivit pentru iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo şi să încerce cumva să ajungă la Fenix, un port din Creta cu deschidere spre sud-vest şi nord-vest, ca să ierneze acolo.
13 Şi când a început să sufle un vânt uşor dinspre sud, crezând că sunt stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au navigat pe lângă ţărmurile Cretei.
14 Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit un vânt puternic, numit Eurachilon.
15 Corabia a fost smulsă, fără să poată lupta împotriva vântului şi ne-am lăsat duşi în voia lui.
16 Am trecut repede pe lângă adăpostul unei insule mici numită Clauda şi cu mare greutate am putut pune mâna pe luntre.
17 După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au legat corabia cu frânghii şi, temându-se să nu fie aruncaţi peste Sirta, au coborât pânzele şi aşa s-au lăsat duşi de vânt.
18 Şi pentru că eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce încărcătura în mare.
19 Şi a treia zi, noi cu mâinile noastre, am aruncat uneltele corăbiei;
20 Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, iar furtuna era aşa de puternică încât pierdusem orice speranţă de scăpare.
21 Şi după ce nu au mâncat multă vreme, Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: Bărbaţilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această nenorocire şi pagubă.
22 Şi acum vă îndemn să aveţi curaj, pentru că nici unul din voi nu va pieri, ci numai corabia.
23 Căci în noaptea aceasta mi s-a arătat un înger al lui Dumnezeu, al Căruia sunt eu şi Căruia îi, slujesc,
24 zicând: Nu te teme, Pavele! Tu trebuie să stai înaintea lui Cezar; şi, iată, ţi-a dăruit Dumnezeu pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.
25 De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.
26 Dar trebuie să dăm peste o insulă;
27 Iar în noaptea a paisprezecea, în timp ce eram împinşi încoace şi încolo pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarilor li s-a părut că ne apropiem de pământ.
28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.
29 Şi temându-se să nu ne lovim de locuri stâncoase, au aruncat patru ancore din partea dinapoi a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă.
30 Dar, deoarece marinarii căutau să fugă din corabie şi lăsaseră luntrea în mare, sub pretext că ar vrea să arunce ancorele spre partea dinainte a corăbiei,
31 Pavel a zis centurionului şi ostaşilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, nu puteţi fi salvaţi.
32 Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă.
33 Şi înainte să se facă ziuă, Pavel i-a rugat pe toţi să mănânce, zicând: Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi în permanenţă de veghe şi n-aţi mâncat nimic.
34 De aceea, vă îndemn să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru salvarea voastră; căci nici unuia dintre voi nu-i va cădea un fir de păr din cap;
35 Şi după ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine şi a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce;
36 Atunci s-au îmbărbătat toţi şi au luat şi ei şi au mâncat.
37 Şi în corabie eram de toţi două sute şaptezeci şi şase de suflete.
38 După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.
39 Şi când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut pământul, dar au văzut un golf care avea maluri nisipoase, şi au hotărât să încerce să împingă corabia la ţărm.
40 Au tăiat ancorele, ca să le lase în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor; apoi au ridicat pânza cea mică după cum sufla vântul şi s-au îndreptat spre ţărm.
41 Dar corabia a lovit o barieră de nisip şi s-a înţepenit; şi partea dinainte s-a înfipt repede şi stătea neclintită, în timp ce partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.
42 Ostaşii au fost de părere să omoare pe deţinuţi, ca nici unul dintre ei să nu scape prin înot.
43 Dar centurionul, care voia să-l scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta şi a poruncit ca aceia care puteau înota să sară primii în apă şi să iasă la ţărm,
44 iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, alţii pe bucăţi din corabie. Aşa au ajuns toţi pe uscat în siguranţă;