1 Care este deci avantajul iudeului? Sau care este folosul circumciziei?
2 Oricum, sunt mari. Mai întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
3 Căci ce dacă unii n-au crezut? Va nimici oare necredinţa lor credincioşia lui Dumnezeu?
4 Nicidecum. Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi fiecare om mincinos, după cum este scris: Ca să fii găsit justificat în cuvintele Tale, şi să birui când eşti judecat;
5 Dar dacă nedreptatea noastră scoate la lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice noi? Este Dumnezeu nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul omului),
6 Nicidecum. Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a strălucit şi mai mult spre gloria Sa, de ce mai sunt eu judecat ca şi păcătos?
8 Şi de ce nu zicem: Să facem răul ca să vină binele? (cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, şi susţin că zicem.) Condamnarea lor este dreaptă.
9 Atunci ce? Suntem noi mai buni decât ei! Nicidecum. Fiindcă am dovedit deja că iudeii şi grecii sunt toţi sub păcat,
10 după cum este scris: Nu este nici unul drept, nici unul măcar;
11 nu este nici unul care să înţeleagă, nu este nici unul care să-L caute pe Dumnezeu.
12 Toţi s-au abătut de la drum, şi toţi împreună au ajuns nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
13 Gâtul lor este un mormânt deschis; s-au folosit de limbile lor ca să înşele; sub buzele lor este venin de viperă;
14 gura lor este plină de blestem şi de amărăciune;
15 picioarele lor sunt grabnice să verse sânge;
16 distrugerea şi sărăcia sunt pe drumul lor;
17 şi calea păcii nu au cunoscut-o;
18 nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor;
19 Acum ştim că orice spune Legea, o spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să poată fi închisă, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu;
20 De aceea, prin faptele Legii nimeni nu va fi justificat înaintea Lui: căci prin Lege vine cunoaşterea deplină a păcatului.
21 Dar acum dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat, fără Lege, fiind mărturisită de Lege şi profeţi;
22 Şi anume, dreptatea lui Dumnezeu care este dată prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi şi peste toţi cei care cred; căci nu este nici o deosebire.
23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,
24 fiind justificaţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos ISUS:
25 pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfa de împăcare, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Lui, căci Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare trecuse cu vederea peste păcatele făcute mai înainte;
26 pentru ca în vremea de acum să-Şi arate dreptatea Lui, ca să poată fi drept şi să justifice pe cel care crede în Isus.
27 Deci unde este lauda? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
28 De aceea, noi credem că omul este socotit justificat prin credinţă, fără faptele Legii.
29 Sau Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
30 deoarece Dumnezeu este Unul singur, şi El va justifica prin credinţă pe cei circumcişi, şi tot prin credinţă şi pe cei necircumcişi.
31 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.