1 Sau nu ştiţi, fraţilor (căci le vorbesc celor care cunosc Legea) că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte?
2 Căci femeia căsătorită este legată prin Lege de soţul ei atâta timp cât el trăieşte; dar dacă soţul ei moare, este dezlegată de legea soţului ei.
3 Dacă deci, cât timp îi trăieşte soţul, ea se căsătoreşte cu un alt bărbat, se va numi adulteră; dar dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de legea aceea; aşa că nu mai este o femeie adulteră, deşi s-a căsătorit cu un alt bărbat.
4 De aceea, fraţii mei, prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege, ca să puteţi fi ai altuia, adică ai Aceluia care a fost înviat din morţi, ca să aducem roade pentru Dumnezeu;
5 Căci atunci când trăiam în carne, dorinţele păcatelor, care erau stimulate prin Lege, lucrau în membrele noastre ca să aducă roadă pentru moarte.
6 Dar acum am fost eliberaţi de Lege, fiindcă am murit faţă de ceea ce ne ţinea, ca să slujim într-un Duh nou, şi nu după vechea literă.
7 Ce vom zice dar? Este Legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-aş fi cunoscut decât prin Lege. Căci n-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu spunea: Să nu pofteşti!
8 Dar păcatul, folosindu-se de prilejul dat prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte. Căci fără Lege, păcatul era mort.
9 Căci cândva, când nu aveam Legea, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat, iar eu am murit;
10 Şi porunca, care trebuia să-mi dea viaţa, am aflat că-mi aducea moartea.
11 Căci păcatul, luând prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorât.
12 De aceea, Legea este sfântă, şi porunca este sfântă, şi dreaptă, şi bună.
13 Deci atunci, ceea ce este bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, ca să se poată vedea păcat, a produs moartea în mine printr-un lucru care este bun, ca astfel păcatul, prin poruncă, să ajungă peste măsură de păcătos.
14 Căci noi ştim că Legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut păcatului.
15 Căci ce fac, nu înţeleg. Căci ce vreau să fac, nu fac; dar ceea ce urăsc, aceea fac;
16 Deci, dacă fac ceea ce nu vreau, mărturisesc că Legea este bună.
17 Aşadar, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Căci ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, (adică în carnea mea), căci voinţa de a face binele este în mine, dar n-am puterea să-l fac.
19 Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac; ci răul pe care nu vreau să-l fac, pe acela îl fac.
20 Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Găsesc deci în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este prezent în mine.
22 Căci după omul dinăuntru, mă bucur în Legea lui Dumnezeu;
23 Dar văd în membrele mele o altă lege, care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine în captivitatea legii păcatului, care este în membrele mele.
24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup de moarte?
25 Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru. Aşadar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu carnea slujesc legii păcatului.