1 Spun adevărul în Cristos, nu mint; conştiinţa mea de asemenea îmi este martoră în Duhul Sfânt,
2 că simt o mare întristare şi am o durere neîncetată în inimă.
3 Căci aş fi în stare să doresc ca eu însumi să fi fost anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele, în ce priveşte carnea,
4 care sunt israeliţi, cărora le aparţine înfierea, şi gloria, şi legămintele, şi darea Legii, şi slujbele lui Dumnezeu, şi promisiunile;
5 ai lor sunt patriarhii, şi de la care, în ce priveşte trupul, a venit Cristos care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.
6 Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără efect Cuvântul lui Dumnezeu; căci nu toţi care sunt ai lui Israel, sunt Israel.
7 Nici nu sunt toţi copiii lui Avraam, pentru că sunt sămânţa lui Avraam, ci: în Isaac va fi numită sămânţa ta.
8 Aceasta înseamnă că nu copiii cărnii sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiţi ca sămânţă;
9 Căci acesta este cuvântul promisiunii: Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu;
10 Şi nu numai aceasta, dar când Rebeca a conceput doi gemeni numai din unul, din Isaac, părintele nostru
11 (căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău, ca să rămână hotărârea lui Dumnezeu, potrivit alegerii, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă),
12 i s-a zis: Cel mai mare va sluji celui mai mic,
13 după cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.
14 Ce vom zice dar? Este oare nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum;
15 Căci El a zis lui Moise: Voi avea milă de oricine voi vrea să am milă, şi Mă voi îndura de oricine voi vrea să Mă îndur;
16 Aşadar, nu este nici a celui ce vrea, nici a celui ce aleargă, ci a lui Dumnezeu care arată milă.
17 Căci Scriptura zice lui Faraon: Te-am ridicat înadins ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie proclamat pe tot pământul.
18 De aceea, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
19 Dar tu îmi vei zice: De ce mai găseşte vină? Căci cine poate sta împotriva voii Sale?
20 Dar mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva lucrul făcut va zice celui ce l-a făcut: De ce m-ai făcut aşa?
21 Nu are oare olarul putere asupra lutului, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas pentru onoare, şi altul pentru ruşine?
22 Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a îndurat cu multă răbdare nişte vase ale mâniei pregătite pentru distrugere:
23 şi să-Şi arate bogăţiile gloriei Sale faţă de vasele îndurării, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie;
24 adică pe noi, pe care ne-a chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri?
25 După cum zice El în Osea: Voi chema popor al Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită.
26 Şi în locul unde li se zicea: Voi nu sunteţi poporul Meu, acolo ei vor fi numiţi copii ai Dumnezeului celui viu.
27 Isaia, de asemenea, striga cu privire la Israel: Chiar dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
28 Căci Domnul va sfârşi lucrarea şi o va scurta în dreptate; pentru că Domnul va face un lucru scurt pe pământ.
29 Şi cum a zis Isaia mai înainte: Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi am fi fost făcuţi ca Gomora;
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblă după dreptate, au primit dreptatea, şi anume dreptatea care se primeşte prin credinţă;
31 dar Israel, care urma Legea dreptăţii, n-a ajuns la Legea dreptăţii.
32 De ce? Pentru că ei n-au căutat-o prin credinţă, ci prin faptele Legii. Căci s-au împiedicat în piatra de poticnire;
33 După cum este scris: Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere; şi oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine.