1 S-a întâmplat că în zilele când domneau judecătorii a fost o foamete în ţară. Şi un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu soţia lui şi cu cei doi fii ai lui ca să locuiască în ţara Moabului.
2 Şi numele omului aceluia era Elimelec, şi numele soţiei lui era Naomi; şi numele celor doi fii ai lui erau Mahlon şi Chilion, efratiţi din Betleemul lui Iuda. Ei au ajuns în ţara Moabului şi au rămas acolo.
3 Şi Elimelec, soţul Naomei, a murit; şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4 Şi ei şi-au luat soţii dintre femeile moabiţilor; numele uneia era Orpa şi numele celeilalte era Rut. Şi ei au locuit acolo aproape zece ani.
5 Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi; şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără soţ.
6 Apoi s-a ridicat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său, dându-i pâine.
7 Ea a plecat din locul unde locuia, împreună cu cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.
8 Şi Naomi a zis celor două nurori ale ei: Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei sale! Domnul să Se poarte cu bunătate faţă de voi, aşa cum v-aţi purtat şi voi faţă de cei care au murit şi faţă de mine!
9 Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă, fiecare în casa soţului ei! Şi le-a sărutat; ele au ridicat glasul şi au plâns.
10 Şi ele i-au zis: Nu, noi vom merge cu tine la poporul tău.
11 Dar Naomi a zis: Întoarceţi-vă, fiicele mele! De ce să veniţi voi cu mine? Mai sunt oare fii în pântecele meu, ca să poată fi soţii voştri?
12 Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă, căci eu sunt prea bătrână ca să mai am un soţ. Şi chiar dacă aş zice că am speranţă şi chiar dacă în seara aceasta aş avea un soţ şi aş naşte fii,
13 veţi mai aştepta voi până se vor face mari? Aţi sta voi deci fără să vă căsătoriţi? Nu, fiicele mele; căci este mai greu pentru mine decât pentru voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.
14 Şi ele şi-au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra ei, dar Rut s-a alipit de ea.
15 Şi Naomi i-a zis: Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta.
16 Dar Rut a zis: Nu mă îndemna să te părăsesc şi să mă întorc de la tine; căci încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
17 unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar numai moartea mă va despărţi de tine.
18 Când a văzut Naomi că Rut era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească.
19 Au călătorit împreună până când au ajuns la Betleem. Şi când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din cauza lor şi ei ziceau: Este aceasta Naomi (Plăcută)?
20 Şi ea le-a zis: Nu-mi mai ziceţi Naomi; numiţi-mă Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.
21 Am plecat având de toate, dar Domnul m-a adus înapoi acasă cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, văzând că Domnul a mărturisit împotriva mea şi că Cel Atotputernic m-a întristat?
22 Astfel s-au întors din ţara Moabului, Naomi şi nora ei Rut, moabita. Au ajuns la Betleem, la începutul seceratului orzului.