1 Bărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zicând: Nici unul din noi să nu-şi dea fiica de soţie unui beniamit.
2 Şi poporul a venit la Casa lui Dumnezeu şi a rămas acolo până seara înaintea lui Dumnezeu. Şi-au ridicat glasul şi au plâns cu amar,
3 şi au zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel, ca să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?
4 A doua zi, poporul s-a deşteptat dis-de-dimineaţă, a zidit acolo un altar şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire.
5 Şi copiii lui Israel au zis: Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a urcat la adunare înaintea Domnului? Căci făcuseră un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar urca la Domnul la Miţpa şi ziseseră: Să fie pedepsit cu moartea.
6 Şi copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin si ziceau: Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.
7 Cum să facem rost de soţii celor ce au rămas, fiindcă noi am jurat pe Domnul să nu le dăm fiicele noastre de soţii?
8 Şi ei au zis: Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi urcat la Domnul la Miţpa? Şi iată, nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.
9 Căci au făcut numărătoarea poporului şi iată, nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes, din Galaad.
10 Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi dintre cei mai viteji şi le-a poruncit, zicând: Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din Iabes, din Galaad, cu femeile şi copiii.
11 Şi iată ce trebuie să faceţi: să nimiciţi cu desăvârşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat.
12 Au găsit între locuitorii din Iabes, din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului.
13 Atunci toată adunarea a trimis mesageri ca să vorbească fiilor lui Beniamin, care erau la stânca Rimon, şi să le vestească pacea.
14 În timpul acela beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de soţii pe acelea pe care le lăsaseră cu viaţă dintre femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.
16 Bătrânii adunării au zis: Cum să facem rost de soţii pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?
17 Şi au zis: Cei ce au scăpat din Beniamin trebuie să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.
18 Dar noi nu putem să le dăm soţii dintre fiicele noastre, căci copiii lui Israel s-au jurat, zicând: Blestemat să fie cine va da o soţie unui beniamit!
19 Şi au zis: Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la nord de Betel,în partea de est a drumului care urcă din Betel la Sihem şi la sud de Lebona.
20 Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii.
21 Uitaţi-vă şi când veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să danseze, atunci să ieşiţi din vii, să vă răpiţi fiecare câte o soţie din fetele lui Silo şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.
22 Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: Daţi-ni-le nouă de bunăvoie, căci noi n-am luat câte o soţie pentru fiecare bărbat în acest război, şi nu voi sunteţi cei care li le-aţi dat, ca să fiţi vinovaţi.
23 Fiii lui Beniamin au făcut aşa şi şi-au luat soţii după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit; apoi au plecat şi s-au întors în moştenirea lor; au zidit iarăşi cetăţile şi au locuit acolo.
24 Şi în acelaşi timp copiii lui Israel au plecat de acolo, fiecare în seminţia lui şi la familia lui, şi s-au întors fiecare la moştenirea lui.
25 În vremea aceea nu era rege în Israel; fiecare făcea ceea ce era drept în ochii lui.