1 Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce stătea pe tron, o carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.
2 Şi am văzut un înger puternic care vestea cu glas tare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?
3 Şi nimeni în cer sau pe pământ sau sub pământ, nu putea să deschidă cartea sau să se uite la ea;
4 Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă şi să citească din carte, sau să se uite la ea.
5 Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
6 Şi în mijlocul tronului şi al celor patru făpturi vii, şi în mijlocul bătrânilor, am văzut un Miel stând ca înjunghiat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul;
7 Şi El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce stătea pe tron;
8 Şi când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o harfă şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor;
9 Şi ei cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi de orice neam;
10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împăraţi pe pământ;
11 M-am uitat şi, împrejurul tronului, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri; şi numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii;
12 Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, gloria şi lauda!
13 Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: A Celui ce stă pe tron şi a Mielului să fie binecuvântarea, cinstea, gloria şi stăpânirea în vecii vecilor!
14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: Amin! Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor.