1 După aceste lucruri, m-am uitat şi iată, o uşă era deschisă în cer. Şi glasul cel dintâi pe care-l auzisem era ca sunetul unei trompete care-mi vorbea, zicând: Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după aceste lucruri;
2 Şi îndată am fost în Duhul; şi iată că în cer era pus un tron şi pe tronul acesta stătea Cineva.
3 Şi Cel ce stătea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi tronul era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere;
4 Împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri, şi pe aceste tronuri stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe, şi pe capete aveau cununi de aur;
5 Şi din tron ieşeau fulgere, tunete şi glasuri. Şi înaintea tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu;
6 În faţa tronului mai era un fel de mare de sticlă, asemenea unui cristal; şi în mijlocul tronului şi împrejurul tronului erau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.
7 Cea dintâi făptură vie semăna cu un leu; a doua făptură vie semăna cu un viţel; a treia făptură vie avea faţa ca a unui om; şi a patra făptură vie semăna cu un vultur care zboară.
8 Şi cele patru făpturi vii, având fiecare câte şase aripi, erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!
9 Ori de câte ori făpturile vii aduceau glorie şi cinste şi mulţumire Celui care stă pe tron, Care este viu în vecii vecilor,
10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce stă pe tron şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, şi îşi aruncau coroanele în faţa tronului şi ziceau:
11 Vrednic eşti, Doamne, să primeşti gloria, cinstea şi puterea, pentru că Tu ai creat toate lucrurile şi prin voia Ta ele există şi au fost create!