1 Şi îngerul al cincilea a sunat din trompetă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ, şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului;
2 Şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
3 Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului.
4 Şi li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
5 Şi li s-a poruncit să nu-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni. Şi chinul lor era cum e chinul scorpionului, când înţeapă pe un om;
6 În acele zile oamenii vor căuta moartea şi nu o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei;
7 Şi înfăţişarea lăcustelor era ca a unor cai pregătiţi de luptă; şi pe cap aveau cununi de ceva ca şi aurul, şi feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
8 Aveau păr ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei;
9 Ele aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, şi vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care aleargă la luptă.
10 Aveau cozi ca de scorpioni şi pe cozile lor aveau ţepi. Şi puterea lor era să rănească pe oameni timp de cinci luni.
11 Şi peste ele aveau ca rege pe îngerul Adâncului, al cărui nume în evreieşte este Abadon, iar în greceşte Apolion.
12 Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată, mai vin încă două urgii după acestea;
13 Şi îngerul al şaselea a sunat din trompetă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
14 zicând îngerului al şaselea: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!
15 Şi cei patru îngeri, care fuseseră pregătiţi pentru ceasul, ziua, luna, şi anul acela, au fost dezlegaţi ca să omoare a treia parte din oameni.
16 Şi numărul oştirii de călăreţi era de două sute de milioane; le-am auzit numărul.
17 Şi iată cum mi s-au arătat în viziune caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul şi ca hiacintul şi ca pucioasa. Şi capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă.
18 A treia parte din oameni a fost ucisă de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.
19 Căci puterea cailor era în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete; şi cu ele vătămau;
20 Şi cei rămaşi dintre oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
21 Şi nu s-au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de hoţiile lor;