1 Era un om din Ramataim-Ţofim, din ţinutul muntos al lui Efraim, al cărui nume era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, un efratit.
2 Şi el avea două soţii: numele uneia era Ana, iar numele celeilalte era Penina; Penina avea copii, dar Ana nu avea.
3 Omul acesta se urca în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului oştirilor. Şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţii Domnului, erau acolo.
4 În ziua când Elcana îşi aducea jertfa, dădea porţii soţiei sale Penina şi tuturor fiilor şi fiicelor ei,
5 dar Anei îi dădea o porţie dublă, căci o iubea pe Ana, dar Domnul îi închisese pântecele.
6 Şi potrivnica ei o provoca foarte tare, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul îi închisese pântecele.
7 Şi an după an, ori de câte ori Ana se urca la Casa Domnului, Penina o necăjea la fel. De aceea, ea plângea şi nu mânca.
8 Atunci Elcana, soţul ei, îi zicea: Ana, de ce plângi şi nu mănânci? De ce îţi este întristată inima? Oare nu-ţi sunt eu mai bun decât zece fii?
9 Şi Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut la Silo. Preotul Eli stătea pe scaun, lângă unul din uşorii templului Domnului.
10 Şi cu sufletul amărât Ana se ruga Domnului şi plângea.
11 Şi ea a făcut un jurământ şi a zis: Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, atunci îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece peste capul lui.
12 Şi pe când continua ea să se roage înaintea Domnului, Eli se uita atent la gura ei.
13 Cât despre Ana, ea vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar glasul nu i se auzea. Eli credea că este beată.
14 Atunci Eli i-a zis;Până când te vei tot îmbăta? Îndepărtează vinul de la tine.
15 Dar Ana a răspuns şi a zis: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare, ci îmi vărsăm sufletul înaintea Domnului.
16 Să nu socoteşti pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, căci numai îngrijorările mari şi provocările multe m-au făcut să vorbesc până acum.
17 Atunci Eli a răspuns şi a zis: Du-te în pace şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!
18 Şi ea a zis: Să capete roaba ta trecere înaintea ta! Şi femeia a plecat, a mâncat şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi.
19 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, după ce s-au închinat înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă până la Rama. Şi Elcana s-a culcat cu soţia sa, Ana, şi Domnul Şi-a adus aminte de ea.
20 Şi când i s-au împlinit zilele, după ce a rămas însărcinată, Ana a născut un fiu căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), căci ea a zis: Pentru că l-am cerut de la Domnul.
21 Şi Elcana, soţul ei, s-a urcat apoi cu toată casa lui, ca să aducă Domnului jertfa din fiecare an şi să-şi împlinească jurământul.
22 Dar Ana nu s-a urcat, ci a zis soţului ei: Nu mă voi urca până nu va fi înţărcat copilul; atunci îl voi duce ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna.
23 Şi Elcana, soţul ei, i-a zis: Fă ce crezi că e mai bine. Rămâi până îl vei înţărca. Numai fie ca Domnul să-Şi ducă la îndeplinire Cuvântul Lui! Femeia a rămas acasă şi a alăptat pe fiul ei, până l-a înţărcat.
24 Când l-a înţărcat, l-a urcat cu ea şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin şi l-a dus la Casa Domnului, la Silo, deşi copilul era încă mic.
25 Au înjunghiat taurii şi au adus copilul la Eli.
26 Şi ea a zis: Domnul meu! Aşa cum sufletul tău trăieşte, domnul meu, eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului.
27 Pentru copilul acesta mă rugam şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-am făcut-o.
28 De aceea, l-am dat Domnului; atâta timp cât trăieşte, el este dat Domnului. Şi s-a închinat acolo înaintea Domnului.