1 Ana s-a rugat şi a zis: Mi se bucură inima în Domnul, Puterea mea este înălţată în Domnul; Gura mea vorbeşte cu curaj împotriva duşmanilor mei, Pentru că mă bucur în mântuirea Ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul,
Pentru că nimeni nu este ca Tine,
Nu este nici stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.
3 Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare,
Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie;
Căci Domnul este un Dumnezeu al cunoaşterii, Şi toate faptele sunt cântărite de El.
4 Arcurile oamenilor puternici sunt sfărâmate,
Şi cei care au căzut sunt încinşi cu putere.
5 Cei ce erau sătui se tocmesc la lucru pentru pâine,
Şi cei ce erau flămânzi nu mai sunt;
Chiar cea stearpă naşte de şapte ori;
Şi cea care avea mulţi copii stă şi tânjeşte.
6 Domnul omoară şi dă viaţă, El coboară în Locuinţa Morţilor şi El scoate de acolo.
7 Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte,
El umileşte şi El înalţă.
8 El ridică din pulbere pe cel sărac,
El ridică din gunoi pe cel lipsit, Ca să-i pună să şadă alături de cei mari,
Şi le dă de moştenire un tron de glorie,
Căci stâlpii pământului sunt ai Domnului,
Şi pe ei El a aşezat lumea.
9 El va păzi paşii celor sfinţi ai Lui,
dar cei răi vor fi reduşi la tăcere în întuneric;
Căci nici un om nu va birui prin putere,
10 Cei ce se luptă cu Domnul, vor fi sfărâmaţi în bucăţi,
Şi în ceruri El va trăsni împotriva lor;
Domnul va judeca marginile pământului,
Şi El va da Regelui Său putere,
Şi El va înălţa puterea Unsului Său.
11 Elcana s-a dus acasă la Rama, dar copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.
12 Fiii lui Eli erau nişte oameni răi; ei nu cunoşteau pe Domnul.
13 Şi iată care era felul de purtare al preoţilor cu oamenii. Când aducea cineva o jertfă, venea servitorul preotului, când se fierbea carnea, ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne.
14 Apoi o băga în cazan, sau în căldare, sau în tigaie, sau în oală, şi tot ce prindea cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa le făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
15 Tot aşa, înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: Dă carnea de fript pentru preot, căci el nu va lua de la tine carne fiartă, ci numai crudă.
16 Şi dacă omul îi zicea: Trebuie întâi să se ardă grăsimea şi după aceea poţi să iei câtă vrei, atunci sluga spunea: Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu forţa.
17 Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că oamenii dispreţuiau darurile Domnului.
18 Dar Samuel făcea slujba înaintea Domnului, ca şi copil, încins cu un efod de in.
19 Mama sa îi făcea în fiecare an o robă mică şi i-o aducea când se suia cu soţul ei ca să aducă jertfa anuală,
20 Şi Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe soţia lui şi a zis: Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat Domnului! Şi s-au întors acasă.
21 Şi Domnul a cercetat pe Ana, ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea înaintea Domnului.
22 Eli era foarte bătrân; şi a auzit tot ce făceau fiii lui cu tot Israelul, şi cum se culcau cu femeile care slujeau la uşa cortului întâlnirii.
23 Şi el le-a zis: De ce faceţi astfel de lucruri? Căci aud de la tot poporul despre faptele voastre rele.
24 Nu, fiii mei, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască.
25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, Dumnezeu îl va judeca; dar dacă un om păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el? Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, pentru că Domnul voia să-i omoare.
26 Tânărul Samuel creştea în statură şi era plăcut Domnului şi oamenilor.
27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Nu M-am revelat Eu casei tatălui tău, când erau în Egipt, în captivitatea casei lui Faraon?
28 Şi nu l-am ales Eu dintre toate seminţiile lui Israel, ca să-Mi fie preot, să se urce la altarul Meu, să ardă tămâie şi să poarte efodul înaintea Mea? Şi n-am dat Eu casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale copiilor lui Israel?
29 De ce atunci călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, pe care le-am poruncit să aibă loc în locuinţa Mea? Şi de ce cinsteşti tu pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrăşaţi cu cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?
30 De aceea, Domnul Dumnezeul lui Israel, zice: Am spus, într-adevăr, că atât casa ta cât şi casa tatălui tău vor umbla totdeauna înaintea Mea. Dar acum Domnul zice: Departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi.
31 Iată, vin zilele când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încât nu va mai fi nici un om bătrân în casa ta.
32 Şi vei vedea un potrivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi; şi nu va mai fi niciodată vreun om bătrân în casa ta.
33 Totuşi voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintre ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vârstei.
34 Acesta va fi semnul celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: amândoi vor muri într-o singură zi.
35 Dar Eu Îmi voi ridica un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă statornică şi va umbla înaintea Unsului Meu pentru totdeauna.
36 Şi oricine va mai rămâne din casa ta, va veni să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui, pentru o monedă de argint şi pentru o bucată de pâine, şi va zice: Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să mănânc o bucată de pâine.