1 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor, i s-a spus, zicând: Iată, David este în Deşertul En-Ghedi.
2 Atunci Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a dus să caute pe David şi pe oamenii lui în faţa Stâncilor Caprelor Sălbatice.
3 Şi a ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum, unde era o peşteră; şi Saul a intrat ca să doarmă. David cu oamenii lui stăteau în fundul peşterii.
4 Oamenii lui David i-au zis: Iată ziua în care Domnul îţi zice: Dau pe duşmanul tău în mâinile tale, ca să faci cu el cum crezi că este bine în ochii tăi. David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul.
5 După aceea, inima lui David îl mustra pentru că tăiase colţul hainei lui Saul.
6 Şi a zis oamenilor săi: Să mă ferească Domnul să fac una ca aceasta domnului meu, unsul Domnului, şi să întind mâna împotriva lui! Căci el este unsul Domnului.
7 Şi David a convins pe oamenii lui prin aceste cuvinte şi nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Apoi Saul s-a sculat din peşteră şi şi-a văzut înainte de drum.
8 După aceea, David s-a sculat, a ieşit din peşteră şi a strigat în urma lui Saul, zicând: Domnul meu, regele! Saul s-a uitat înapoi şi David s-a aplecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.
9 Şi David a zis lui Saul: De ce asculţi tu de cuvintele oamenilor care zic: Iată, David îţi vrea răul?
10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră şi mi se zicea să te omor, dar eu te-am cruţat şi am zis: Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.
11 Iată, părintele meu! Uite colţul hainei tale în mâna mea. Prin însuşi faptul că am tăiat colţul hainei tale şi nu te-am omorât, să ştii şi să vezi că în mâna mea nu este nici răutate, nici răzvrătire, şi că n-am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa.
12 Judece Domnul între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune pe tine, dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta.
13 Răul vine de la cei răi, cum zice vechea zicală. Dar eu nu voi pune mâna pe tine.
14 Şi împotriva cui a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine mort, un purice.
15 Domnul să fie judecătorul şi să judece între mine şi tine, El va vedea, El îmi va apăra cauza şi mă va elibera din mâna ta.
16 Când David a sfârşit de spus aceste cuvinte, Saul a zis: Glasul tău este, fiul meu David? Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns.
17 Şi a zis lui David: Tu eşti mai drept decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.
18 Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale şi tu nu m-ai omorât.
19 Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!
20 Şi acum, iată, ştiu că tu vei fi rege şi că împărăţia lui Israel va fi în mâna ta.
21 Jură-mi deci pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânţa după mine şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.
22 Şi David a jurat lui Saul. Şi Saul s-a dus la casa lui, dar David şi oamenii lui s-au urcat la locul fortificat.