1 După moartea lui Saul, David, după ce se întorsese de la nimicirea amaleciţilor, a rămas două zile la Ţiclag.
2 Şi iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâşiate şi cu ţărână presărată pe cap. Când a ajuns la David, s-a proşternut la pământ şi s-a închinat.
3 Şi David i-a zis: De unde vii? El i-a zis: Am fugit din tabăra lui Israel.
4 Atunci David i-a zis: Cum merg lucrurile? Te rog, spune-mi. Şi el a răspuns: Poporul a fugit de pe câmpul de bătălie şi mulţi din popor au căzut şi sunt morţi; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan au murit.
5 David a zis tânărului care-i spusese aceste lucruri: De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?
6 Şi tânărul care-i spusese a zis: S-a întâmplat să fiu pe Muntele Ghilboa şi iată, Saul stătea rezemat în suliţa său, iar carele şi călăreţii îl urmăreau îndeaproape.
7 Şi când s-a uitat în spatele lui, m-a văzut şi m-a chemat. Şi eu am zis: Iată-mă.
8 Şi el mi-a zis: Cine eşti? Şi eu i-am răspuns: Sunt un amalecit.
9 El mi-a zis din nou: Apropie-te, te rog, şi omoară-mă; căci m-a cuprins agonia, cu toate că sunt încă plin de viaţă.
10 M-am apropiat deci de el şi l-am omorât, pentru că ştiam că nu mai putea să trăiască după ce a căzut. Şi am luat coroana care era pe capul lui şi brăţara care era pe mâna lui şi le-am adus aici la domnul meu.
11 Atunci David şi-a înhăţat hainele şi le-a sfâşiat, şi la fel au făcut toţi oamenii care erau lângă el.
12 Şi au jelit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul şi pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului şi pentru casa lui Israel, întrucât căzuseră loviţi de sabie.
13 Şi David a zis tânărului care-i spusese aceste lucruri: De unde eşti? Şi el a răspuns: Sunt fiul unui străin, un amalecit.
14 Şi David i-a zis: Cum de nu ţi-a fost frică să întinzi mâna şi să nimiceşti pe unsul Domnului?
15 Şi David a chemat pe unul din tinerii lui şi a zis: Du-te şi omoară-l! El a lovit pe amalecit, care a murit.
16 Şi David i-a zis: Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, zicând: Am omorât pe unsul Domnului.
17 Şi cu această cântare de doliu David a plâns pe Saul şi pe fiul său Ionatan,
18 şi a poruncit să înveţe pe copiii lui Iuda Cântarea Arcului; iată, este scrisă în Cartea lui Iaşer.
19 Frumuseţea lui Israel este ucisă pe înălţimile tale!
Cum au căzut vitejii!
20 N-o spuneţi în Gat, n-o vestiţi pe străzile Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele filistenilor, ca să nu se laude fiicele celor necircumcişi
21 O, munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi, nici câmpii roditoare să nu fie pe voi. Căci acolo este aruncat scutul vitejilor! Scutul lui Saul, care nu mai este uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor răniţi, de la grăsimea celor viteji, săgeata lui Ionatan nu se întorcea niciodată înapoi, şi sabia lui Saul nu s-a întors fără nimic.
23 Saul şi Ionatan s-au iubit şi s-au plăcut în timpul vieţii lor şi la moarte n-au fost despărţiţi; erau mai uşori decât vulturii, erau mai puternici decât leii.
24 O, fiice ale lui Israel, plângeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu cu măreţie; care punea ornamente de aur pe hainele voastre!
25 Cum au căzut cei viteji în mijlocul bătăliei!
Ionatan este ucis pe locurile tale înalte.
26 Mă doare după tine, frate, Ionatane!
Tu-mi erai foarte plăcut; dragostea ta pentru mine era minunată, întrecând dragostea femeilor.
27 Cum au căzut cei viteji, şi cum au pierit armele războiului!