1 Atunci Domnul a trimis pe Natan la David. Şi el a venit la el şi i-a zis: într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.
2 Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
3 Dar săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, şi bea din acelaşi pahar cu el, şi dormea la sânul lui, şi-i era ca o fiică.
4 A venit un călător la omul acela bogat, dar bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.
5 Atunci David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva acestui om şi a zis lui Natan: Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte!
6 Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a făcut fapta aceasta şi n-a avut milă.
7 Şi Natan a zis lui David: Tu eşti omul acela! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;
8 te-am făcut stăpân peste casa stăpânului tău, am pus la sânul tău soţiile stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi a lui Iuda. Şi dacă ar fi fost prea puţin, aş mai fi adăugat altele la toate acestea.
9 De ce dar ai dispreţuit tu Cuvântul Domnului şi ai făcut ce este rău în ochii Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul, ai luat pe soţia lui ca să fie soţia ta şi l-ai omorât cu sabia fiilor lui Amon.
10 Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de soţie pe soţia lui Urie, hetitul.
11 Aşa vorbeşte Domnul: Iată, din casa ta voi ridica răul împotriva ta şi voi lua, sub ochii tăi, pe soţiile tale şi le voi da aproapelui tău, care se va culca cu soţiile tale în faţa soarelui acestuia.
12 Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.
13 Atunci David a zis lui Natan:
Am păcătuit împotriva Domnului! Şi Natan a zis lui David: Domnul îţi iartă păcatul; nu vei muri.
14 Dar, pentru că prin fapta aceasta ai dat mare ocazie duşmanilor Domnului să rostească blasfemii, copilul care ţi s-a născut va muri.
15 Şi Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care soţia lui Urie îl născuse lui David şi a fost grav bolnav.
16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil; şi David a postit şi s-a dus acasă, şi toată noaptea a stat culcat pe pământ.
17 Bătrânii casei s-au sculat şi s-au dus la el ca să-l ridice de pe pământ; dar el n-a vrut şi nici n-a mâncat nimic cu ei.
18 Şi în ziua a şaptea copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i spună că a murit copilul, căci ei ziceau: Iată, când copilul încă mai trăia, i-am vorbit şi nu ne-a ascultat glasul. Cum să-i spunem dar că a murit copilul, căci s-ar întrista si mai mult?
19 Dar când David a văzut că slujitorii lui vorbeau în şoaptă unul cu altul, a înţeles că murise copilul. David a zis slujitorilor lui: A murit copilul? Şi ei au zis: A murit.
20 Atunci David s-a sculat de la pământ, s-a spălat şi s-a uns, şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat. După aceea a venit în casa lui şi, când a cerut, ei au pus înaintea lui mâncare şi el a mâncat.
21 Slujitorii lui i-au zis: Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai pentru el, dar acum, când copilul a murit, te scoli şi mănânci.
22 Şi el a zis: Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci îmi ziceam: Cine ştie, poate că Domnul Se va îndura de mine şi va lăsa copilul în viaţă.
23 Dar acum el a murit; de ce să mai postesc? Oare pot eu să-l aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.
24 David a mângâiat pe soţia lui Bat-Şeba, şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu şi el i-a pus numele Solomon. Iar pe acesta Domnul l-a iubit.
25 El l-a încredinţat în mâna profetului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia (Preaiubitul Domnului), pentru Domnul.
26 Ioab a luptat împotriva Rabei fiilor lui Amon şi a cucerit cetatea regală.
27 Şi Ioab a trimis mesageri la David şi a zis: Am luptat împotriva Rabei şi am luat cetatea apelor.
28 Acum strânge poporul rămas, aşază-ţi tabăra împotriva cetăţii si ia-o tu, ca să n-o iau eu şi cetatea să fie chemată după numele meu.
29 David a strâns tot poporul şi a mers la Raba, a luptat împotriva ci şi a cucerit-o.
30 Şi el a luat coroana de pe capul regelui ei; greutatea acesteia era de un talant de aur, cu pietrele preţioase. Au pus-o pe capul lui David, care a mai luat o foarte mare pradă din cetate.
31 Şi pe poporul din ea l-a scos şi l-a trecut prin ferăstraie, prin grape de fier şi securi de fier, şi i-a pus să treacă prin cuptoarele de cărămizi; aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. Apoi David şi tot poporul s-au întors la Ierusalim.