1 După aceea, Absalom, fiul lui David, a avut o soră foarte frumoasă, care se numea Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.
2 Şi Amnon era atât de chinuit din cauza surorii lui, Tamar încât s-a îmbolnăvit, pentru că ea era fecioară, şi îi venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
3 Dar Amnon avea un prieten, al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David; şi Ionadab era un om foarte şiret.
4 Şi el a zis lui Amnon: De ce te usuci tu, fiul regelui, zi după zi? Nu vrei să-mi spui? Amnon i-a răspuns: Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.
5 Ionadab i-a zis: Culcă-te în pat şi fă-te că eşti bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i zici: Dă voie, te rog, surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să pregătească mâncarea înaintea ochilor mei, ca s-o văd şi să mănânc din mâna ei.
6 Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut că este bolnav; când a venit regele să-l vadă, Amnon a zis regelui: Permite, te rog, surorii mele Tamar să vină şi să facă două turte înaintea ochilor mei şi să le mănânc din mâna ei.
7 Şi David a trimis după Tamar la casa ei, zicând: Du-te la casa fratelui tău Amnon şi pregăteşte-i de mâncare.
8 Tamar s-a dus la casa fratelui ei Amnon, care era culcat. Şi ea a luat plămădeală, a frământat-o şi a pregătit turte înaintea ochilor lui, şi le-a copt;
9 ea a luat apoi tigaia şi le-a răsturnat înaintea lui, dar Amnon n-a vrut să mănânce. Şi Amnon a zis: Să iasă toată lumea afară. Şi toată lumea a ieşit afară de la el.
10 Atunci Amnon a zis Tamarei: Adu-mi mâncarea în cameră şi o voi mânca din mâna ta. Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus în cameră la fratele ei Amnon.
11 În timp ce îi dădea să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: Vino, sora mea, şi culcă-te cu mine.
12 Dar ea i-a răspuns: Nu, fratele meu, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face acest lucru ruşinos!
13 Căci unde mi-aş putea duce ruşinea? Şi tu vei trece drept un nebun în Israel. Şi acum, te rog, vorbeşte cu regele, pentru că el nu se va împotrivi să fiu a ta.
14 Dar el n-a vrut să asculte de glasul ei; şi fiind mai puternic decât ea, a obligat-o şi s-a culcat cu ea.
15 Apoi Amnon a urât-o cu o ură foarte mare; căci ura cu care a urât-o a fost mai mare decât dragostea cu care a iubit-o. Şi Amnon i-a zis: Scoală-te şi du-te!
16 Şi ea i-a zis: Nu, căci răul acesta de a mă alunga este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut. Dar el n-a vrut s-o asculte.
17 Atunci el a chemat pe slujitorul lui care-l slujea şi i-a zis: Alungă această femeie de la mine şi încuie uşa după ea!
18 Ea purta o rochie pestriţă; căci cu asemenea haine erau îmbrăcate fiicele regelui, atâta timp cât erau fecioare. Slujitorul lui a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.
19 Atunci Tamar şi-a pus cenuşă în cap şi şi-a sfâşiat rochia cea pestriţă care era pe ea; şi-a pus mâna în cap şi a plecat plângând cu amar.
20 Atunci fratele ei Absalom i-a zis: A fost fratele tău Amnon cu tine? Acum, sora mea, taci, căci el este fratele tău; nu pune lucrul acesta la inimă. Şi Tamar, nemângâiată, a rămas în casa fratelui ei Absalom.
21 Dar când regele David a aflat despre toate aceste lucruri, s-a mâniat foarte tare.
22 Dar Absalom n-a vorbit cu Amnon, fratele său, nici bine, nici rău; dar Absalom a început să-l urască pe Amnon pentru că necinstise pe sora lui, Tamar.
23 Şi după doi ani, Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lângă Efraim;şi Absalom a invitat pe toţi fiii regelui.
24 Şi Absalom a venit la rege şi a zis: Iată, slujitorul tău are acum tunsul oilor; să vină, te rog, regele şi slujitorii lui la slujitorul tău.
25 Şi regele a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, nu vom merge toţi, ca să nu-ţi fim o povară. Absalom a mai insistat, dar David n-a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat.
26 Atunci Absalom a zis: Dacă nu, te rog, dă voie măcar fratelui meu Amnon să meargă cu noi. Şi regele i-a zis: De ce să meargă el cu tine?
27 Dar Absalom a insistat pe lângă el, şi el a dat voie lui Amnon şi tuturor fiilor regelui să meargă cu el.
28 Absalom a poruncit slujitorilor lui, zicând: Luaţi seama când inima lui Amnon se va înveseli de vin şi când vă voi zice: Loviţi pe Amnon!, atunci să-l omorâţi. Nu vă temeţi; oare nu eu v-am poruncit? Fiţi tari şi viteji!
29 Şi slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Atunci toţi fiii regelui s-au sculat, a încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.
30 Pe când erau încă pe drum, a ajuns vestea la David, zicând: Absalom a ucis pe toţi fiii regelui şi n-a rămas nici unul din ei.
31 Atunci regele s-a sculat, şi-a rupt hainele şi s-a culcat pe pământ, şi toţi slujitorii lui au stat împrejurul lui cu hainele rupte.
32 Şi Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a răspuns şi a zis: Să nu zică domnul meu că ei au omorât pe toţi tinerii, fiii regelui, pentru că numai Amnon este mort. Căci lucrul acesta a fost plănuit prin gura lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit pe sora lui, Tamar.
33 Şi acum să nu pună domnul meu, regele, lucrul acesta pe inima lui, zicând: Toţi fiii regelui au murit, pentru că numai Amnon a murit.
34 Absalom a fugit. Şi tânărul care era de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat şi iată, mult popor venea pe drumul dinapoia lui, din partea dinspre munte.
35 Şi Ionadab a zis regelui: Iată, au venit fiii regelui! Este aşa cum a spus slujitorul tău!
36 Şi pe când sfârşea el de vorbit, iată, au venit fiii regelui, şi-au ridicat glasurile şi au plâns; şi regele şi toţi slujitorii lui au plâns cu amar.
37 Dar Absalom a fugit şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, regele Gheşurului. Şi David îşi plângea fiul în fiecare zi.
38 Aşadar, Absalom a fugit şi s-a dus la Gheşur, şi a stat acolo trei ani.
39 Şi regele David dorea mult să meargă la Absalom; căci se consolase în privinţa lui Amnon, din moment ce acesta murise.