1 Ioab, fiul Ţeruiei, a înţeles că inima regelui era îndreptată spre Absalom.
2 Şi Ioab a trimis la Tecoa şi a adus de acolo pe o femeie înţeleaptă şi i-a zis: Prefă-te că plângi şi îmbracă-te în haine de doliu; nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care plânge de mult timp după un mort.
3 Şi vino la rege şi vorbeşte-i în felul acesta. Şi Ioab a pus cuvintele în gura ei.
4 Şi când femeia din Tecoa i-a vorbit regelui, a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis: Rege, ajută-mă!
5 Şi regele i-a zis: Ce ai? Ea a răspuns: Cu adevărat, sunt văduvă, pentru că soţul meu a murit.
6 Roaba ta avea doi fii, amândoi s-au certat pe câmp şi n-a fost nimeni să-i despartă, aşa că unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât.
7 Şi iată, toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: Dă-ni-l pe cel care a nimicit pe fratele său, ca să-l omoram pentru viaţa fratelui său, pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor! Astfel ei vor să stingă şi tăciunele care mi-a mai rămas, ca să nu lase soţului meu nici nume, nici urmaş pe faţa pământului,
8 Şi regele a zis femeii: Du-te acasă! Voi da porunci cu privire la tine!
9 Şi femeia din Tecoa a zis regelui: Asupra mea, rege, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să fie vina, dar regele şi tronul lui să fie nevinovat.
10 Regele a zis: Dacă va vorbi cineva împotriva ta, adu-l la mine, şi nu se va mai atinge de tine.
11 Şi ea a zis: Să-şi aducă regele aminte de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui să nu continue să nimicească, şi să nu-mi nimicească fiul. Şi el a zis: Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!
12 Atunci femeia a zis: Te rog, dă voie roabei tale să vorbească un cuvânt domnului meu, regele. Şi el a zis: Vorbeşte!
13 Şi femeia a zis: De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Căci regele spune cuvântul acesta ca unul care este vinovat, pentru că regele nu aduce înapoi pe cel ce este alungat.
14 Căci noi negreşit vom muri şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pământ, care nu mai pot fi adunate laolaltă. Totuşi Dumnezeu nu ia viaţa, ci plănuieşte mijloace ca fugarii să nu rămână alungaţi dinaintea Lui.
15 Şi acum, dacă am venit să spun aceste lucruri regelui, domnului meu, este pentru că poporul m-a înspăimântat. Şi roaba ta a zis: Voi vorbi acum regelui; poate că regele va face după spusele roabei sale.
16 Căci regele va asculta şi va scăpa pe roaba sa din mâna omului care caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu.
17 Apoi roaba ta a zis: Cuvântul domnului meu, regele, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.
18 Atunci regele a răspuns şi a zis femeii: Te rog să nu-mi ascunzi nimic din ce te voi întreba. Şi femeia a zis: Să vorbească domnul meu, regele!
19 Şi regele a zis: Este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Şi femeia a răspuns şi a zis: Viu este sufletul tău, domnul meu, regele, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ce a vorbit domnul meu, regele, într-adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit, şi el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte;
20 ca să schimbe înfăţişarea lucrurilor, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu are înţelepciune, ca înţelepciunea îngerului lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce este pe pământ.
21 Şi regele a zis lui Ioab: Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te deci şi adu-l înapoi pe tânărul Absalom!
22 Ioab a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a mulţumit regelui. Şi Ioab a zis: Astăzi robul tău cunoaşte că am căpătat trecere înaintea ta, rege, domnul meu, fiindcă regele a lucrat după cuvântul robului său.
23 Ioab s-a sculat, a plecat la Gheşur şi a adus pe Absalom la Ierusalim.
24 Dar regele a zis: Să se ducă la casa lui şi să nu-mi vadă faţa. Absalom s-a dus la casa lui şi n-a văzut faţa regelui.
25 Şi în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom în privinţa frumuseţii lui; din talpa piciorului până în creştetul capului, n-avea nici un cusur.
26 Şi când îşi tundea capul – căci sil tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicii, după greutatea regelui.
27 Şi lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, al cărei nume a fost Tamar; ea a fost o femeie frumoasă la chip.
28 Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa regelui.
29 Apoi Absalom a trimis după Ioab, ca să-l trimită la rege, dar el n-a venit. A trimis a doua oară, dar el tot n-a venit.
30 Atunci Absalom a zis slujitorilor săi: Vedeţi, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el: duceţi-vă şi daţi-i foc. Şi slujitorii lui Absalom au incendiat câmpul.
31 Atunci Ioab s-a sculat şi s-a dus la Absalom acasă şi i-a zis: De ce au dat foc slujitorii tăi câmpului meu?
32 Şi Absalom a zis lui Ioab: Iată, eu am trimis după tine, zicând: Vino aici, ca să te trimit la rege şi să zici: De ce m-am întors din Gheşur? Mi-ar fi fost mai bine să fiu tot acolo! Acum vreau să văd faţa regelui şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.
33 Ioab a venit la rege şi i-a spus lucrul acesta. Regele a chemat pe Absalom şi el a venit la rege şi s-a închinat până la pământ înaintea regelui, şi regele a sărutat pe Absalom.