1 După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.
2 Absalom se scula dis-de-dimineaţă şi stătea la marginea drumului, la poartă. Şi ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere şi venea la rege pentru judecată, Absalom îl chema şi zicea: Din ce cetate eşti? Şi el îi zicea: Robul tău este din una din cetăţile lui Israel.
3 Şi Absalom îi zicea: Iată, cauza ta este bună şi dreaptă, dar nu este nimeni care să te asculte din partea regelui.
4 Şi Absalom îi mai zicea: O, dacă m-ar pune pe mine judecător în ţară! La mine ar putea să vină orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, şi i-aş face dreptate!
5 Şi când se apropia cineva să i se închine, el îi întindea mâna, îl cuprindea şi-l săruta.
6 Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel care veneau la rege pentru judecată; şi Absalom câştiga inima bărbaţilor din Israel.
7 Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, Absalom a zis regelui: Dă-mi voie să mă duc la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care l-am făcut Domnului.
8 Căci robul tău a făcut un jurământ pe când locuiam la Gheşur în Siria, zicând: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, atunci voi sluji Domnului.
9 Şi regele i-a zis: Du-te în pace! Şi el s-a sculat şi s-a dus la Hebron.
10 Şi Absalom a trimis spioni în toate seminţiile lui Israel, zicând: Când veţi auzi sunetul trompetei, să ziceţi: Absalom domneşte la Hebron!
11 Şi cu Absalom au mers două sute de oameni din Ierusalim, care au fost chemaţi şi s-au dus, nevinovaţi, fără să ştie nimic.
12 Şi pe când aducea jertfele, Absalom a trimis după Ahitofel, ghilonitul, consilierul lui David, din cetatea sa Ghilo. Conspiraţia devenea puternică, pentru că poporul se aduna în număr tot mai mare de partea lui Absalom.
13 Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, zicând: Inima oamenilor din Israel s-a întors spre Absalom.
14 Şi David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: Sculaţi-vă şi să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom! Grăbiţi-vă de plecare, altfel ne ia prin surprindere şi va aduce nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei!
15 Slujitorii regelui au zis regelui: Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ce va porunci domnul nostru regele.
16 Şi regele a ieşit şi toată casa lui îl urma. Dar regele a lăsat zece concubine ca să întreţină casa.
17 Astfel regele a ieşit, şi tot poporul îl urma. Şi s-au oprit la o casă depărtată.
18 Toţi slujitorii lui au trecut pe lângă el; şi toţi cheretiţii, toţi peletiţii şi toţi gătiţii, în număr de şase sute de bărbaţi, care l-au urmat din Gat, au trecut înaintea regelui.
19 Atunci regele a zis lui Itai din Gat: De ce vrei să mergi şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele, căci eşti străin şi ai fost luat din ţara ta.
20 Numai ieri ai venit, şi astăzi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, când nici eu însumi nu ştiu unde mă duc! Întoarce-te şi ia pe fraţii tăi cu tine; îndurarea şi credincioşia să fie cu tine.
21 Şi Itai a răspuns regelui, şi a zis: Viu este Domnul şi viu este domnul meu regele, că în locul unde va fi domnul meu regele, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.
22 Atunci David a zis lui Itai: Du-te şi treci! Şi Itai din Gat a trecut înainte cu toţi oamenii lui şi cu toţi copiii care erau cu el.
23 Şi toată ţara plângea cu glas tare, şi tot poporul a trecut. Regele a trecut apoi şi el pârâul Chedron şi tot poporul a trecut pe drumul care duce în deşert.
24 Şi iată, Ţadoc era şi el acolo, şi toţi leviţii împreună cu el, purtând chivotul legământului lui Dumnezeu. Au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se urca, în timp ce tot poporul termina de ieşit din cetate.
25 Regele a zis lui Ţadoc: Du înapoi în cetate chivotul lui Dumnezeu! Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va lăsa să văd chivotul şi locaşul Lui.
26 Dar dacă va zice: Nu găsesc plăcere în tine, iată, aici sunt, să-mi facă după cum este bine înaintea Lui.
27 Şi regele a mai zis preotului Ţadoc: Nu eşti tu un văzător? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ, şi cu Ionatan, Ciul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri.
28 Vedeţi că voi aştepta în câmpiile deşertului, până ce-mi vor veni veşti de la voi.
29 Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim şi au rămas acolo.
30 David a urcat Muntele Măslinilor. Urca plângând şi cu capul acoperit, şi mergea desculţ. Şi tot poporul care era cu el şi-a acoperit fiecare capul şi urcau plângând.
31 Au venit şi au spus lui David: Ahitofel este printre conspiratori împreună cu Absalom. Şi David a zis: Doamne, Te rog, zădărniceşte sfaturile lui Ahitofel!
32 Când David a ajuns în vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că i-a ieşit înainte Huşai, architul, cu hainele rupte şi cu capul presărat cu ţărână.
33 David i-a zis: Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.
34 Dar dacă te vei întoarce în cetate şi vei zice lui Absalom: Voi fi robul tău, rege, aşa cum am fost înainte robul tatălui tău, dar acum voi fi robul tău, atunci vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel.
35 Oare nu vor fi acolo cu tine preoţii Ţadoc şi Abiatar? Tot ce vei afla din casa regelui, spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.
36 Iată, acolo cu ei sunt cei doi fii ai lor, Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi Ionatan, fiul lui Abiatar. Trimite-mi prin ei tot ce vei afla.
37 Huşai, prietenul lui David, s-a întors deci în cetate. Şi Absalom a intrat în Ierusalim.