1 Când David trecuse puţin dincolo de vârful muntelui, iată, Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşeuaţi, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de bucăţi de fructe de vară şi un burduf de vin.
2 Şi regele a zis lui Ţiba: Ce vrei să faci cu acestea? Şi Ţiba a răspuns: Măgarii sunt pentru casa regelui, ca să-i călărească, pâinile şi fructele uscate pentru hrana tinerilor şi vinul este ca să-l bea oricine va fi obosit în deşert.
3 Şi regele a zis: Unde este fiul stăpânului tău? Şi Ţiba a zis regelui: Iată, el a rămas la Ierusalim, căci a zis: Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia împărăţia tatălui meu.
4 Atunci regele a zis lui Ţiba: Iată, tot ce este al lui Mefiboşet este al tău. Şi Ţiba a zis: Mă închin cu umilinţă înaintea ta; fă să capăt trecere înaintea ta, domnul meu, regele!
5 Şi când regele David ajunsese până la Bahurim, iată, de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând.
6 Şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga regelui.
7 Şimei vorbea astfel când blestema: Du-te, du-te, om al sângelui, om rău!
8 Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, în locul căruia ai domnit tu; şi Domnul a dat regatul în mâinile fiului tău Absalom. Şi iată, acum eşti nenorocit, căci eşti un om al sângelui!
9 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis regelui: De ce blestemă acest câine mort pe domnul meu regele? Lasă-mă, te rog, să mă duc Să-i tai capul.
10 Dar regele a zis: Ce aveţi voi de a face cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă el blestemă şi dacă Domnul i-a zis: Blestemă-l pe David, atunci cine va putea zice: De ce faci asta?
11 Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor lui: Iată, fiul meu, care a ieşit din trupul meu, caută să-mi ia viaţa, cu cât mai mult deci beniamitul acesta? Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
12 Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.
13 David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David şi, mergând, blestema, arunca pietre după el şi vântura ţărână.
14 Regele şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim şi acolo s-au odihnit.
15 Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, sosiseră la Ierusalim. Ahitofel era cu el.
16 Când Huşai, architul, prietenul lui David, a ajuns la Absalom, Huşai a zis lui Absalom: Trăiască regele! Trăiască regele!
17 Şi Absalom a zis lui Huşai: Aceasta este dragostea ta faţă de prietenul tău? De ce nu te-ai dus cu prietenul tău?
18 Şi Huşai a zis lui Absalom: Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel l-au ales, şi cu el vreau să rămân.
19 Şi de altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.
20 Absalom a zis lui Ahitofel: Sfătuiţi-vă! Ce avem de făcut?
21 Şi Ahitofel a zis lui Absalom: Intră la concubinele tatălui tău, pe care le-a lăsat pentru paza casei; astfel tot Israelul va auzi că eşti urât de tatăl tău. Atunci mâinile tuturor celor care sunt cu tine se vor întări.
22 Au întins deci pe acoperişul casei un cort pentru Absalom, şi Absalom a intrat la concubinele tatălui său înaintea întregului Israel.
23 Şi sfatul lui Ahitofel, pe care l-a dat în acele zile, avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa erau privite toate sfaturile lui Ahitofel, atât de David, cât şi de Absalom.